Ascultam mai devreme o melodie, care m-a dus cu gândul la copilărie, având niște flash-uri destul de clare. Este foarte interesant cum muzica joacă un rol atât de important in viața noastră și cum poate fi construi “etichete” față de care se asociază trăiri, senzații vizuale sau olfactive.
Copil fiind, îmi dezvoltasem o mică dependență pentru muzica de la radio sau TV, așadar era lucrul de care m-am înconjurat încă de mic.
Când peste tot se vorbea de faptul că vin minerii la București, iar lumea era agitată, țin minte că în “bula” mea nu existau alte griji decât cele legate de compunerea săptămânală și exercițiile de matematică. Veneam acasă, găseam prânzul gătit, iar apoi ma așezăm la masă în cameră. Era un ritual bine construit. Modul in care îmi așezam penarul, manualul și caietul. Dar musai.. Musai era muzica de pe fundal, care era asigurată de o mini stație rusească cu două boxe și un amplificator mic cu radio, adus din Chișinău. Avea o bandă FM ce acoperea spectrul 66-88Mhz, însă îndeajuns cât să prind PRO FM sau Radio Contact. Am crescut cu muzica acelor vremuri, am scris compuneri pe “13-14 cu Andrei” (deși nu înțelegeam satira din miezul emisiunii) și îmi formam deja o cultură muzicală. Practic orice eveniment din copilărie a fost înconjurat mai mult sau mai puțin de muzică, iar lucrul ăsta m-a format pe mai departe.
Era ’98 când am “agățat” o răceală care m-a scutit de școală, dar care m-a procopsit cu temperatură și stare de indispoziție. Chiar și așa, îmi aduc aminte că deși nu mă puteam ridica din pat, mă bucuram de piesa “Believe” a lui Cher care rula la Radio Contact, imediat după ce primisem cadou o carte “cu imagini” pe numele ei, “Ursul păcălit de vulpe”. Probabil dacă radioul nu era deschis, aș fi uitat acest mic “episod”. Concluzionând, bucuria, poate veni din cele mai simple lucruri, precum 3 note muzicale sau un pahar de apă într-o zi toridă de vară.
Eu sper ca acum când muzica de “radio” nu mai are un impact atât de fașcinant, iar fericirea are alte sisteme de referință, să nu uităm să ne bucurăm vreodată de micile momente. Fie chiar de o carte în care ursul nu mai are de mult timp coadă..