Eram cu nepoțelul meu și îi puneam diverse întrebări, ca timpul să treacă și să reușesc să-l supraveghez. 

• Care e animalul tău preferat?
• Elefantul!
• Da? Cum face el?
• Prrrrr, a imitat el sunetul ducându-și cotul în dreptul nasului și mișcând frenetic din mână. 
• Și scoate apă?
• Nu! Sclipici care atunci când atinge urechile acestuia se transformă în aripi, iar elefantul poate zbura în toată lumea, chiar acum ar putea fi deasupra noastră!
• Ce imaginație ai, am exclamat surprins. 
• Elefantul Meu deschide drumul spre imaginație. 

Atunci am avut o revelație. Am simțit brusc că înțeleg cum de nepotul meu era atât de creativ și dispus să împărtășească asta cu toată lumea. Mi-am amintit cât iubește cărțile de la editura Elefantul meu, cărți personalizate cu povești unice în care eroul este chiar copilul. Așa că inspirat de dialogul cu nepotul meu, mi-am lăsat și eu imaginația să se joace în următorul clip:

Copiii din ziua de astăzi

De fapt, mi se pare că generațiile actuale de copii încep să perceapă lumea altfel. Universul lor s-a schimbat. Sunt expuși la mult mai multe informații, iar pentru integritatea minții lor, e util ca noi, adulții, să le filtrăm pentru ei, măcar atât cât putem.

Copiii se plictisesc mult mai repede. S-au născut în era vitezei, când tot ce văd în jurul lor se desfășoară într-un ritm amețitor. De aceea, și educația ar trebui să le fie prezentată într-un mod distractiv, pe înțelesul lor, pentru a fi captivați și concentrați.

Educația începe acasă, iar cel mai fain e atunci când nu se simte ca o activitate de învățare, ci întâmplă pur și simplu. Cărțile de care îți scriam nu doar că prezintă informații porivite copiilor pe categorii de vârstă, dar prin imaginile vii și acțiunea dinamică, chiar petrecându-se în orașul copilului, reușesc să-i stimuleze acestuia atât imaginația, dar și să-l atragă natural. Cititul va părea o joacă: ”hai să descoperim în ce aventuri te mai implici astăzi!”

De ce o carte personalizată?

1. E mai mult decât o poveste

Îl faci pe copil să se simtă special. E despre el! În prim-plan nu e un autor de a cărui viață nu-i pasă, nu e un personaj exterior existenței lui. Și noi, adulții, dacă primim un obiect handmade, creat pentru noi, îl vom aprecia mai mult decât un produs în serie. În poveștile personalizate copilul nu va fi singur, ci însoțit de un prieten. Actiunea se poate petrece în orașul natal. Cel mai probabil pentru copil e încântare enormă simplul fapt că numele lui se află în conținutul cărții. Dacă are și poză, va fi cucerit complet!

Partea cea mai bună e că dacă se simte implicat direct în poveste va culege din ea mai multe informații, fiind mai atent. Va învăța atât despre lumea prezentată în carte, cât și despre valori universale: prietenie, forța binelui, familie, curaj și altruism.

2. E timp de calitate

O carte personalizată nu e doar o poveste, ci se construiește o relație între copil și personajele din carte, se oferă informații educative într-un mod distractiv și deschide apetitul pentru lectură. Îmi amintesc că pentru mine a fost suficient să descopăr o carte care îmi place ca următoarele să se citească de la sine. Până atunci lecturam fără chef. De aceea, cred că e nevoie de mult entuziasm din partea părintelui la început. După ce copilul descoperă gustul, traseul în lumea poveștilor se produce natural, iar entuziasmat va fi copilul.

Dacă părintele e cel care îi citește copilului, și relația acestora se consolidează, căci sunt părtași acelorași aventuri. Dacă preferă și știe să citească singur, copilul se bucură de timp cu el însuși.

3. Nu implică deloc efort să ai o carte personalizată

Sunt câțiva pași extrem de simplii de urmat pentru a te bucura împreună cu copilul tău de propriile lui aventuri scrise.

1. Alegi o poveste din cele 23 disponibile în prezent;
2. introduci numele personajului principal (al copilului, celui căruia îi faci cadou cartea sau chiar al unui prieten imaginar);
3. alegi locația unde se petrece acțiunea;
4. Finalizezi!

În momentul în care eroul primește numele copilului, știi că ai un personaj principal în familie. O va știi și el, ceea ce îl va face să-și îmbunătățească încrederea în sine.

Iată și-n acest filmuleț mai multe despre cărțile personalizate și Editura Elefantul meu:

Mai greu mi se pare să alegi o singură poveste, căci din descriere toate par interesante. Partea bună? Poți să alegi mai multe în funcție de vârsta copilului.

Cum îl motivezi pe copil să citească?

Implicându-te! Dacă îi citești tu, ca părinte, din start consolidați relația, ajungi să înțelegi universul copilului și informatiile pe care le afla. Dacă nu, te încurajez să-l întrebi ce a citit, să afli ce i-a plăcut, dacă ar schimba ceva din ce se întâmplă în poveste. Poți să-i oferi situații similare celor întâlnite în carte și să-l întrebi pe el cum ar proceda. Dacă ar fi să adauge un cunoscut în poveste, cine ar fi și de ce? Fii oricât de creativ simți și arată-i copilului că te preocupă activitățile lui. Astfel va citi cu atenție pentru a-ți putea împărtăși din bucuria pe care a descoperit-o el în lectură.

Dă-i cărți cadou pentru a descoperi noi universuri, dar și pentru a avea licărirea pe care o avem cu toții atunci când primim câte ceva. În ceea ce mă privește, prefer oricând să-i iau cadou nepotului meu cărți decât haine. Are oricum foarte multe haine, crește extrem de repede și multe îi rămân mici înainte de a le purta măcar. Dar cărțile nu se demodează. Chiar și când crește, poveștile care îl marchează îi vor rămâne în amintire.

Copilăria mea și cititul

Îmi plăcea și mie să primesc cărți în copilărie și adolescență. Încă mă încântă, căci simt că cel care îmi face cadoul are un mesaj. Nu-mi dă un obiect, îmi dă o lume. În plus, de mult ori, când cineva oferă o carte s-a gândit că ți s-ar potrivi, că ai putea rezona cu acel subiect deci a fost extrem de atent la cine ești tu ca om.

Asta nu înseamnă că orice carte pe care puneam mâna era devorată instant. Cum nu se întâmplă nici acum. Am avut lecturi în școală care nu m-au atras. Unele pentru că nu îmi inspira mai nimic subiectul, altele pentru că auzisem pe mulți alții criticându-le. Culmea e, că după ce le-am citit, la majoritatea le-am găsit un farmec. Am înțeles de ce ne-au fost predate și recomandate ca lectură. Nu am trișat ca mulți alți colegi care citeau doar rezumatele. De ce? Pentru că aveam antrenament. Pentru că am avut noroc să citesc în copilărie povești care mi-au plăcut care m-au convins că nu trebuie să judeci nimic după aparențe. Chiar dacă ai impresia că ceva nu ți-ar plăcea, dă-i o șansă. S-ar putea să te surpindă sau nu, dar oricum, ceva vei învăța din orice experiență literară.

Poveștile pentru copii sunt cele care pavează drumul spre un adult cu răbdare să citească începutul unui roman până când acțiunea te acaparează complet. Sunt pietrele de temelie necesare oricărui viitor cititor.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Primul clipul video e realizat de mine cu poze din sursele sponsorului

Fotografiile din articol sunt din sursele sponsorului