1.0Andrei Neaguhttps://andreineagu.com/blogAndreihttps://andreineagu.com/blog/author/admin/Despre ură și oameni | Andrei Neagurich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="rM8Xk0G3kI"><a href="https://andreineagu.com/blog/despre-ura-si-oameni/">Despre ură și oameni</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://andreineagu.com/blog/despre-ura-si-oameni/embed/#?secret=rM8Xk0G3kI" width="600" height="338" title="“Despre ură și oameni” — Andrei Neagu" data-secret="rM8Xk0G3kI" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script type="text/javascript">
/* <![CDATA[ */
/*! This file is auto-generated */
!function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document);
/* ]]> */
</script>
„Inima omului e largă, de ce unii şi-o poartă strâmtă şi plină de ură?” spunea Marin Preda. Și știu că mulți nu vor realiza, însă chiar există răutate în lumea asta și aici nu mă refer la genul de răutate cu “să moară capra vecinului”. Mă refer la răutatea construită pe stereotipuri, clișee sociale, religie, rasă, homofobie și alte criterii pe care nu le putem atinge cu mintea. Am putea să închidem ochii pentru o secundă oare pentru a fi naivi precum Lennon, imaginându-ne o lume cu oameni frumoși, cu pace deci fără războaie sau alte conflicte geopolitice și sociale? Poate că da, însă ar fi cam și cum am lua o pauză de la .. prezent. Sau stai! Poate cândva am trăit într-o lume fără cele menționate anterior, atunci când eram copii cu o viață care se limita la desenele animate de după tema de casă și mâncatul “tot din farfurie”. Viața se limita la 4 pereți și potecuța din fața blocului în care te jucai în tihnă cu copiii, jocuri de tot felul. Acolo viața era lipsită de informație, griji, ură sau brainwash social. Deschizi ochii, revii în prezent și vezi pe rând: lume grăbită, agitație, fețe triste, …