1.0Andrei Neaguhttps://andreineagu.com/blogAndreihttps://andreineagu.com/blog/author/admin/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="cdZlRer8O3"><a href="https://andreineagu.com/blog/doamna-in-rochie-rosie/">Doamna în rochie roșie</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://andreineagu.com/blog/doamna-in-rochie-rosie/embed/#?secret=cdZlRer8O3" width="600" height="338" title="“Doamna în rochie roșie” — Andrei Neagu" data-secret="cdZlRer8O3" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script type="text/javascript"> /* <![CDATA[ */ /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); /* ]]> */ </script> Trecând pe lângă florărie, se oprește o doamnă cu rochie vaporoasă de culoare roșu deschis, ochelarii de soare agățați în păr ca o diademă și trăsături îngrijite. Din contrasens un băiețel la vreun 4-5 ani de mână cu bunica. Deodată băiețelul se ciocnește de piciorul doamnei, aproape accidental, după care o apucă de rochie și începe sa facă valuri cu ea încercând fără nicio rușine să i-o ridice. În tot timpul ăsta, doamna (deloc iubitoare de copii, judecând privirea și atitudinea) încerca să-și ascundă dedesubturile cu mâinile lipite de corp, vociferând repetitiv “Alo! Alo!”. Bunica îl extrage pur și simplu din rochia doamnei. – Gata mamaie, de ajuns. Foarte bine! Ce băiat descurcăreț am eu. – Hai să mergem pe banca asta! (arătând cu degetul și aproape fugind spre ea). – Vrei să ne așezăm pe banca să ne odihnim? – Da! Da! Da! Și să ne uităm la Fe-teeee!! Morala: cred că în copilărie am sărit peste lecția asta, ori am avut ceea ce în ziua de astăzi numim “poor parenting”.