1.0Andrei Neaguhttps://andreineagu.com/blogAndreihttps://andreineagu.com/blog/author/admin/Mărțișoare și alte broșe | Andrei Neagurich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="LwatjhkE4K"><a href="https://andreineagu.com/blog/martisoare-si-alte-brose/">Mărțișoare și alte broșe</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://andreineagu.com/blog/martisoare-si-alte-brose/embed/#?secret=LwatjhkE4K" width="600" height="338" title="“Mărțișoare și alte broșe” — Andrei Neagu" data-secret="LwatjhkE4K" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script type="text/javascript">
/* <![CDATA[ */
/*! This file is auto-generated */
!function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document);
/* ]]> */
</script>
Prin școala generală, la începutul primăverii, clasa devenea sală festivă, florărie și paradisul mărțișoarelor cu fundițe albe-roșii, potcoave, fluturași și alte cele. Învățătoarea și mai apoi profesoarele, plecau din clasă, dixite cu fel de fel de lucrușoare, fundițe puse la sacou, un munte de flori și probabil câteva cutii de bomboane cu gust de Dior. Și chestia asta a rămas înrădăcinată în străfundul nostru fără să ne dăm seama. Nu e vina lor că primesc și nici vina noastră că oferim! Nu-mi place să cred că trebuie să ne ghidăm prieteniile, relațiile sociale și personale, după reguli ce țin de ocazii, datini ori sărbători. Ca și-n cazul plicului de nuntă (dat mai mult obligat forțat), mărțișorul reprezintă de cele mai multe ori, viza din pașaportul celei căreia i-l oferi, asigurând-o că te gândești la ea, validând deci o legătură care ar trebui cântărită altfel. Și-am înțeles! E frumos să oferi, să primești, să dăruiești un zâmebt, o scobitoare și-o atenție, dar lucrurile sunt făcute după un automatism pe o rețetă impusă acum zeci de ani. La fel ca și de Crăciun, Paște, Halloween, Black Friday sau Green Sunday, lucrurile funcționează la fel: oferi, zâmbești, primești și ești aproape de toți …