1.0Andrei Neaguhttps://andreineagu.com/blogAndreihttps://andreineagu.com/blog/author/admin/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="vbdB6bXWuY"><a href="https://andreineagu.com/blog/recenzie-album-harry-styles/">Recenzie album “Harry Styles”</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://andreineagu.com/blog/recenzie-album-harry-styles/embed/#?secret=vbdB6bXWuY" width="600" height="338" title="“Recenzie album “Harry Styles”” — Andrei Neagu" data-secret="vbdB6bXWuY" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script type="text/javascript"> /* <![CDATA[ */ /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); /* ]]> */ </script> Ne aflăm într-o decadă muzicală foarte interesantă, în care ce e nou nu mai este “ca înainte”, genurile muzicale încep a fi combinate, iar adevărata provocare o reprezintă abilitatea de a fi acel cineva ce încearcă să se delimiteze pe cât posibil de marea masă care cântă după o rețetă bine targetată parcă special pentru TV și radio. Să-mi dau cu părerea despre albumul meu preferat este ca și cum ar trebui să aleg între cartofi prăjiți și pizza, pentru că ele sunt multe și diverse, însă unul dintre acestea este, cu siguranță, albumul de debut a lui Harry Styles, ce-i poartă numele. Am fost surprins când am auzit de apariția albumului, iar pentru că nu am fost un fan înfocat One Direction, am studiat puțin fenomenul pentru a înțelege de ce este diferit și de ce mă atrage ceea ce aud. Am ascultat albumul trăind o convergență cu artistul, simțind parcă tot ce a vrut să ne transmită în fiecare piesă. Piesele sunt alese cu grijă, ordinea pieselor nu este deloc random, iar stilul abordat vine ca o surpriză plăcută la pachet, fiind obișnuit să-l văd (fără să-i dau prea mare atenție), în ipostaza de membru al unui boy-band …http://andreineagu.com/blog/wp-content/uploads/2018/11/Harry-Styles-album-art-2017-billboard-1240-1024x1024.jpg