1.0Andrei Neaguhttps://andreineagu.com/blogAndreihttps://andreineagu.com/blog/author/admin/Românul și premiul de sub capac | Andrei Neagurich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="KHq1NoMnre"><a href="https://andreineagu.com/blog/romanul-si-premiul-de-sub-capac/">Românul și premiul de sub capac</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://andreineagu.com/blog/romanul-si-premiul-de-sub-capac/embed/#?secret=KHq1NoMnre" width="600" height="338" title="“Românul și premiul de sub capac” — Andrei Neagu" data-secret="KHq1NoMnre" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script type="text/javascript">
/* <![CDATA[ */
/*! This file is auto-generated */
!function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document);
/* ]]> */
</script>
Și-am să vă povestesc pățania de astăzi. Știți cum noi ca nație (poate chiar ca simpli oameni), avem afinitatea înspre concursuri și avem o plăcere în a ne bucura la premii sau orice-i gratis?! Hai că știți povestea cu Caritas. Ei bine, se face cum că în ultima lună, am adunat și câștigat 3 doze sub capacele de PEPSI. Le-am pus la păstrare și mi-am spus că m-oi duce eu într-o zi să le ridic. Astăzi zic: daca tot merg să îmi cumpăr d-ale gurii hai să ridic și micul premiu. Și ajung la Mega Image. Deja auzeam “Eye of the Tiger” rulând în mintea mea, imaginându-mă triumfător și mai bogat cu 7,5RON în premii. Așadar intru, întreb dacă este “centru de premiere”, “dar sigur , urmati-ma!”. La care tipul de la pază (caci el s-a oferit să mă ajute), zice: “Hehe.. Dar stai ca ai venit cam târziu. Acum jumătate de oră ne-a golit stocul, un domn care a venit cu 79 (șaptezecișinouă) de capace”. Mă uit la el, mă uit la raftul gol. Rămân fără cuvinte. Practic un om, a lăsat pe stoc 0 un Mega Image, adunând capace. Dar nici nu am apucat să mi-l imaginez cum stă …