1.0Andrei Neaguhttps://andreineagu.com/blogAndreihttps://andreineagu.com/blog/author/admin/Un baiat sarac | Andrei Neagurich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="BHe1TFSuNR"><a href="https://andreineagu.com/blog/un-baiat-sarac/">Un baiat sarac</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://andreineagu.com/blog/un-baiat-sarac/embed/#?secret=BHe1TFSuNR" width="600" height="338" title="“Un baiat sarac” — Andrei Neagu" data-secret="BHe1TFSuNR" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script type="text/javascript">
/* <![CDATA[ */
/*! This file is auto-generated */
!function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document);
/* ]]> */
</script>
Ca in aproape fiecare seara am iesit la o scurta plimbare cu iubita mea, dupa care ne-am asezat pe o banca intr-un parculet din apropiere. Incepuse ploaia insa noi nu aveam nicio problema pentru ca bancuta era oarecum ferita sub o copertina. La un moment dat se aseaza langa noi un tanar la un 23-25 de ani. Desi parea un golan pus pe glume proaste, baiatul despre care va vorbesc s-a purtat foarte frumos. Ne-a salutat, am facut cunostinta parca vrand sa gaseasca pe cineva cu care sa socializeze. Era imbracat saracacios, cu un rucsac in spate si o plasa cu paine muscata dintr-un colt si cateva rosii. A inceput sa vorbeasca, sa se descarce. Se citea in privirea lui disperarea dar in acelasi timp o bunatate pe care nu o intalnesti la orice baiat de genul lui. Ne-a povestit ca a venit in Pitesti sa-si caute de munca. Venea tocmai din Galati. Si-a incercat norocul de vreo cateva ori prin Bucuresti insa toata lumea se purta dupa cum spunea el intr-un mod “lasa-ma sa te las”. Ne-a povestit si cum l-au parasit cateva fete pe care el le-a iubit si cu care s-a purtat frumos, insa ele i-au intors …