Serile de colinde, \u00een prag de Ajun erau o adev\u0103rat\u0103 bucurie pentru copilul din mine, lu\u00e2nd parte la tot acest spectacol, \u00een care c\u00e2ntam cu to\u021bii colinde \u00een cor, uneori pe voci, alteori unul peste cel\u0103lalt. Se c\u00e2nta la lumina lum\u00e2n\u0103rilor ambientale \u0219i a instala\u021biei de brad, ce sticlea timid pe marginile paharelor de pe mas\u0103, lumin\u00e2nd siluetele celor care participau la acele magice seari de Ajun. \u0218i, dac\u0103 nu seam\u0103n\u0103 \u00eendeajuns cu o scen\u0103 desprins\u0103 dintr-un film hollywoodian, \u00eentr-o astfel de sear\u0103 a Ajunului lui ’96, fulgii erau c\u00e2t castanele, z\u0103pada de-un metru, iar dup\u0103 seara de colinde, acas\u0103 m\u0103 a\u0219tepta sub brad, un cadou de neuitat la care era ata\u0219at\u0103 scrisoarea “Mo\u0219ului”, redactat\u0103 caligrafic cu o carioc\u0103 albastr\u0103, \u00een care mi se recuno\u0219teau notele mari de la \u0219coal\u0103, dar \u0219i faptul c\u0103 am fost un copil cuMinte.<\/p>\n
\u00cen 2000, am primit un Walkman Sony<\/em> cu radio \u0219i player de casete audio. Acest cadou \u00eel consider lucrul cel mai de pre\u021b, care mi-a cultivat cultura \u0219i gusturile muzicale. Era cu mine peste tot \u0219i nu m-am mai desp\u0103r\u021bit de el p\u00e2n\u0103 prin 2007, atunci c\u00e2nd mi-am cump\u0103rat primul iPod Classic. \u0218i \u0219tii ce emo\u021bii am avut \u00een toamna lui 2000? A fost o adev\u0103rat\u0103 surpriz\u0103, c\u00e2nd mama m-a anun\u021bat c\u0103 mi-a pl\u0103tit \u00een avans un curs de chitar\u0103 la \u0218coala Popular\u0103 de Arte. Eram \u00eentr-un trening Adidas \u0219i purtam o \u0219apc\u0103 de care eram m\u00e2ndru. M-a condus p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u021ba por\u021bii \u0219i mi-a spus marea veste. Aveam s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b chitar\u0103, a\u0219a cum \u00eemi doream dar nu \u0219tiam a o cere. Ca s\u0103 fiu sincer, m\u0103 mai strecuram \u00een camer\u0103, atunci c\u00e2nd nu era nimeni \u00een preajm\u0103 \u0219i zdr\u0103ng\u0103neam corzile, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu prea bine ce fac. C\u00e2nd am fost prins, \u00een loc s\u0103 m\u0103 certe, mama mi-a desenat, pe o foaie o diagram\u0103 cu corzile \u0219i spa\u021biile grifului, prezent\u00e2ndu-mi gama Do. Asta a fost prima mea lec\u021bie de muzic\u0103.<\/p>\n 6 ani mai t\u00e2rziu \u0219i \u00een plin\u0103 adolescen\u021b\u0103, m-am trezit \u00eenscris la un curs de canto \u0219i chitar\u0103, la Palatul Copiilor. Acolo mi-am dat seama c\u0103 pot s\u0103 c\u00e2nt \u0219i vocal, fiind luat \u00een serios de cei din jur, iar lucrul \u0103sta m-a f\u0103cut, un an mai t\u00e2rziu, participant la un festival de muzic\u0103 u\u0219oar\u0103. Mama a jucat, din nou, un rol important, conving\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 merg la acest festival, de la care m-am \u00eentors cu Marele Trofeu Na\u021bional. Nu speram \u0219i nu credeam c\u0103 voi c\u00e2\u0219tiga vreodat\u0103 un asemenea premiu. Nu c\u00e2ntam dup\u0103 re\u021beta unui festival \u0219i nu eram preg\u0103tit pe bani grei, cu ore de munc\u0103 continu\u0103. C\u00e2ntam din suflet a\u0219a cum sim\u021beam, a\u0219a cum \u00eel ascultasem pe Michael Buble, c\u00e2nt\u00e2nd \u00een playlistul unui radio olandez, pe care-l ascultam \u00een acea perioad\u0103. “You Don’t Know Me”<\/em> se numea piesa, iar c\u00e2ntecul \u0103sta \u00eemi face \u0219i acum pielea de g\u0103in\u0103, pentru c\u0103-mi readuce aminte de ropotele de aplauze de la finalul interpret\u0103rii mele, pe scena festivalului. \u00cen backstage, am fost \u00eent\u00e2mpinat de Silvia Dumitrescu (unul dintre jura\u021bi), care mi-a spus z\u00e2mbind: “Ai o voce minunat\u0103 \u0219i e\u0219ti pe drumul cel bun. S\u0103 nu renun\u021bi niciodat\u0103 la muzic\u0103!”. A\u0219adar, aveam confirmarea faptului c\u0103 trebuie s\u0103 devin muzician.<\/p>\n Poate, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor am primit cadou microfonul \u0103sta, care a generat multe sesiuni de karaoke la boxele calculatorului meu din camer\u0103, spre deliciul vecinilor.<\/p>\n Era un microfon ca de juc\u0103rie, ce \u0219i-a dat ob\u0219tescul sf\u00e2r\u0219it dup\u0103 doar c\u00e2teva luni, r\u0103pus, cel mai probabil, de acutele mele \u00eendr\u0103zne\u021be.<\/p>\n Cursurile de canto din primii ani ai facult\u0103\u021bii sau prima chitar\u0103 primit\u0103 cadou sunt alte gesturi de sus\u021binere, din partea mamei mele.<\/p>\n Fast-forward \u0219i acum \u00een 2019, m\u0103 simt recunosc\u0103tor pentru tot ce a f\u0103cut pentru mine, iar dac\u0103 vreau s\u0103 m\u0103 revan\u0219ez, un cadou de ziua mamei ar fi prea pu\u021bin pentru a-i mul\u021bumi. Cadourile pentru mame<\/a>\u00a0ar trebui s\u0103 con\u021bin\u0103 recuno\u0219tin\u021ba \u0219i afec\u021biunea pe care ele ne-au oferit-o necondi\u021bionat.<\/p>\n A\u0219a c\u0103 \u00ee\u021bi mul\u021bumesc, pentru c\u0103 datorit\u0103 \u021bie, am ales s\u0103 fiu ceea ce-mi place, c\u0103l\u0103uzindu-mi pa\u0219ii spre lucrul care-mi aduce foarte mult\u0103 \u00eemplinire sufleteasc\u0103. Poate nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, am ajuns \u00een punctul \u00een care pot spune c\u0103 am c\u00e2teva piese terminate \u0219i un album \u00een lucru. \u0218i, de\u0219i a trecut 8 Martie, m\u0103 voi revan\u0219a anul viitor, oferindu-\u021bi un cadou de ziua mamei<\/a>, al\u0103turi de viitorul album, semnat cu carioca albastr\u0103.<\/p>\n Cu drag, <\/p>\n Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cemi place muzica! Este ceea ce fac \u0219i ceea ce sunt. Poate e o consecin\u021b\u0103 a mediului \u00een care am copil\u0103rit. Am crescut \u00eentr-o familie \u00een care muzica juca un rol important, fiind \u00eenconjurat de benzi de magnetofon, discuri vinyl, MTV-ul din sufragerie sau radioul rusesc care recep\u021biona posturi din banda 66-88Mhz. Toate acestea aveau s\u0103-mi influen\u021beze via\u021ba \u0219i cariera mult mai t\u00e2rziu, doar c\u0103 pe atunci nu o \u0219tiam. Chiar nu e gre\u0219it s\u0103 spun c\u0103 toat\u0103 copil\u0103ria \u0219i adolescen\u021ba, mi-au fost conturate de muzic\u0103. \u021ain minte o dup\u0103-mas\u0103 de vineri, \u00een care terminasem temele de cas\u0103 mai devreme, pentru a avea weekendul mai liber. Ca s\u0103 stabilim timpul \u0219i spa\u021biul, v\u0103 spun c\u0103 aveam 7 ani \u0219i eram \u00een clasa a II-a. Aveam un sentiment de nelini\u0219te din cauz\u0103 c\u0103 fusesem certat de mama, care, fiind implicat\u0103 \u00een educa\u021bia mea, m\u0103 dojenise mai aspru, lucru care m-a f\u0103cut s\u0103 pl\u00e2ng. Acolo, \u00een sufragerie fiind, mama a \u00eenceput s\u0103-mi c\u00e2nte la chitar\u0103, pentru a m\u0103 lini\u0219ti cel mai probabil. Nu pot descrie \u00een cuvinte lini\u0219tea ce m\u0103 cuprinsese, modul \u00een care percepeam melodia, acordurile, c\u0103ldura \u0219i modul \u00een care \u00eemi c\u00e2nta. De fapt, timpul trecuse at\u00e2t de repede \u00eenc\u00e2t … <\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":3463,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"footnotes":""},"categories":[3,1093],"tags":[1069,372,1111,1017,1094],"class_list":["post-3457","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-personal","category-scrieri","tag-adolescenta","tag-copilaria","tag-mama","tag-muzica","tag-scrieri"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3457","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3457"}],"version-history":[{"count":9,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3457\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3470,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3457\/revisions\/3470"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3463"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3457"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3457"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3457"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"Microfon\"](\"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2019\/03\/microfon-dm120.jpg\")
<\/a><\/em><\/p>\n
\ncopilul care se furi\u0219a \u00een camer\u0103 pentru a-\u021bi zdr\u0103ng\u0103ni chitara.<\/p>\n