{"id":3547,"date":"2019-03-28T17:06:45","date_gmt":"2019-03-28T15:06:45","guid":{"rendered":"http:\/\/andreineagu.com\/blog\/?p=3547"},"modified":"2019-03-29T20:47:45","modified_gmt":"2019-03-29T18:47:45","slug":"in-gara-adolescentei-in-drum-spre-maturitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/in-gara-adolescentei-in-drum-spre-maturitate\/","title":{"rendered":"\u00cen gara adolescen\u021bei, \u00een drum spre maturitate"},"content":{"rendered":"

“A\u0219 vrea s\u0103 fie a mea din nou!”<\/em>, \u00eemi spun rev\u0103z\u00e2nd-o pe peronul sta\u021biei de metrou. Au trecut multe prim\u0103veri de c\u00e2nd ne-am spus “adio”<\/em>, reg\u0103sind-o\u00a0dup\u0103 at\u00e2ta timp \u00een care nu ne-am spus mai nimic, \u00een care am \u00eengropat tot ce s-a \u00een\u00e2mplat \u00eentre noi \u0219i am dat uit\u0103rii tot ce ne-am spus. Acum totul pare desprins dintr-un alt roman, scris cu alt stilou, \u00een care cerneala a\u0219terne pe foaie un alt fir epic dar cu aceea\u0219i protagoni\u0219ti. Apare metroul, iar ea dispare, cu promisiunea unei revederi la un ceai. Mintea nu-mi poate da pace, devenind \u00eentr-o clipit\u0103, un psiholog b\u0103rbos ce-\u0219i rumeg\u0103 ar\u0103t\u0103torul pe pixul cu care-\u0219i noteaz\u0103 impresiile \u00een clipboard. De ce ne-am complica? De ce am r\u0103scoli trecutul? Cu ce ar fi diferit acum, fa\u021b\u0103 de atunci? Pentru c\u0103 am t\u00e2njit dup\u0103 ea \u00een tot acest timp. Pentru c\u0103 au r\u0103mas lucruri \u0219i sentimente nespuse. Dar ea are alte g\u00e2nduri \u0219i sentimente pentru altcineva. Sper\u0103, viseaz\u0103, sufer\u0103 pentru altcineva. \u00cen fa\u021ba lui m\u0103 simt \u00eenvins!<\/p>\n

Ajung acas\u0103 \u0219i recitesc conversa\u0163iile noastre, savuroase, incitante, aprinse p\u00e2n\u0103 aproape de implozie. \u00cemi aduc aminte cum st\u0103team aproape spate-n spate, tast\u00e2nd gr\u0103bi\u0163i, \u015fov\u0103ind \u00een punctele-cheie ale discu\u0163iei, anticip\u00e2ndu-ne mi\u015fc\u0103rile ca pe o tabl\u0103 de \u015fah, s\u0103rut\u00e2nd-o pentru prima dat\u0103 pe o b\u0103ncu\u021b\u0103 de ciment din Ci\u0219migiu, \u021bin\u00e2nd-o de m\u00e2n\u0103, fur\u00e2ndu-ne priviri \u0219i imagin\u00e2ndu-ne furtuni de senza\u0163ii.\u00a0A fost a mea, am fost al ei, iar \u00een loc s\u0103-mi treac\u0103, a\u015fa cum ar fi fost de a\u015fteptat, n-a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 o doresc \u015fi mai mult. Uneori, mi se pare c\u0103 dorul ei vibreaz\u0103, la unison cu al meu, \u00eentr-o t\u0103cere autoimpus\u0103. Alteori \u00eencep s\u0103 m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 n-am \u00eennebunit \u015fi nu \u0163es pove\u015fti despre sentimente care pur \u015fi simplu nu sunt acolo. \u00cencerc s-o reg\u0103sesc acum \u0219i aici, sper\u00e2nd c\u0103 pot relua totul de unde am r\u0103mas.<\/p>\n

Ne revedem, discut\u0103m \u0219i \u00een tot timpul \u0103sta pare c\u0103 ceaiul s-a r\u0103cit, iar discu\u021bia noastr\u0103 poate declan\u0219a o explozie cu un singur chibirit. De\u0219i ea este a lui,\u00a0o simt c\u0103 se apropie de mine. Dup\u0103 c\u00e2teva \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri lungi se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de mine, privind c\u00e2nd \u00een gol, c\u00e2nd la mine, ca \u0219i cum mintea \u00eei pare invadat\u0103 de g\u00e2nduri \u0219i sim\u021biri.\u00a0O parte ar fi vrut s\u0103 lase lucrurile a\u0219a, iar o alta ar fi vrut s\u0103 \u0219tie ce e \u00een mintea ei.<\/p>\n

Pentru o clip\u0103, \u00eemi imaginam cum universul ne acord\u0103 un weekend, unul singur, dar \u00eentreg, cu dou\u0103 nop\u0163i senine, \u00eentr-o caban\u0103 la munte, departe de lume. S\u0103 ne r\u0103sucim m\u00e2ng\u00e2ierile \u015fi g\u00e2ndurile \u00een toate modurile posibile, ca \u00eentr-un cli\u015feu dintr-un film american, cu clipele date pe fast-forward, \u00een flash-uri aurii, \u00een timp ce pe fundal se repet\u0103 o pies\u0103 de Marvin Gaye. M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 diminea\u0163a, st\u00e2nd pe prispa cabanei, \u00een pulovere \u015fi cu ceaiuri aburinde \u00een m\u00e2ini, ni s-ar p\u0103rea real ce e \u00eentre noi. Am discuta filosofie sau am \u00eencerca s\u0103 ne r\u0103spundem la o \u00eentrebare at\u00e2t de simpl\u0103: ce suntem noi, dincolo de clipele astea? Cel mai team\u0103 mi-ar fi c\u0103 am t\u0103cea am\u00e2ndoi \u015fi c\u0103 ne-ar fi de ajuns.\u00a0Ar fi, apoi, duminic\u0103 dup\u0103-amiaz\u0103 \u015fi i-a\u015f spune c\u0103 mi-e foame sau c\u0103 vreau s\u0103 scriu un c\u00e2ntec, iar ea m-ar s\u0103ruta ap\u0103sat \u015fi mi-ar \u015fopti \u00een modul ei r\u0103sf\u0103\u021bat \u201en-avem timp de asta\u201d<\/em>. M-ar \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa, cu p\u0103tura groas\u0103 de pe umerii mei cu tot, mi-ar pune deoparte cana de ceai \u015fi m-ar ame\u0163i cu o mie de s\u0103rut\u0103ri, \u00een timp ce cu o m\u00e2n\u0103 \u015fi-ar scoate telefonul din buzunar \u015fi l-ar deschide pentru prima oar\u0103 dup\u0103 dou\u0103 zile. Ar bolborosi c\u00e2teva cuvinte ur\u00e2te \u0219i mi-ar spune \u201eTrebuie s\u0103 mergem!\u201d – ne-am \u00eembr\u0103ca \u00een t\u0103cere, \u015fterg\u00e2nd orice urm\u0103 a trecerii noastre prin caban\u0103. \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 fericirea de a o avea s\u0103 dureze mai mult dec\u00e2t un flash din mintea mea, iar nefericirea de-a trebui s\u0103 o \u201ereturnez\u201d unei alte vie\u0163i m-ar face s\u0103 scriu, s\u0103 m\u0103 simt viu la r\u00e2ndul meu, c\u0103ci la\u00a0finalul unui weekend, paradisiac sau nu, n-am avea nimic. Nici m\u0103car unul pe cel\u0103lalt.<\/p>\n

Ne termin\u0103m ceaiul sorbindu-ne din priviri, iar apoi \u00eei propun s\u0103 o conduc spre cas\u0103. \u00cen timp ce traversam parcul, mi se pare pu\u021bin amuzant faptul c\u0103 trecem pe l\u00e2ng\u0103 banca pe care, acum mult timp, am \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it primul s\u0103rut. M\u00e2na ei m\u0103 str\u00e2nge cu putere \u0219i exclam\u0103 cu precizie de sopran\u0103: “Andrei!”<\/em>. Privesc spre locul \u00een care privirea ei r\u0103m\u00e2ne \u00eencremenit\u0103. Este partenerul ei. \u00a0Obrazul meu simte impactul unei lovituri, iar senza\u021bia este at\u00e2t de puternic\u0103 \u00eenc\u00e2t… Whoooah!<\/p>\n

Deschid ochii. Tavan, noptier\u0103, televizor.\u00a0A fost doar un vis! R\u0103suflu u\u0219urat. Lampa din col\u021b este martora \u00eenfr\u00e2ngerii mele \u00eempotriva somnului, adormind \u00een timp ce lecturam romanul \u00a0“\u00centr-o gar\u0103 mic\u0103”<\/strong><\/a> scris\u0103 de Sidonia Dr\u0103gu\u0219anu<\/a><\/strong>. Pesemene, nu-i de mirare c\u0103 povestea demn\u0103 de un scenariu de film, a avut un asemenea impact \u00een visul meu. Asemeni, romanului ce treze\u0219te tr\u0103iri \u0219i emo\u021biile specifice perioadei adolescentine, cred c\u0103 ne reg\u0103sim cu to\u021bii \u00eentr-o situa\u021bie mai mult sau mai pu\u021bin similar\u0103.
\n<\/a><\/p>\n

\"\u00centr-o<\/a><\/p>\n

Dar oare cum s-ar termina povestea din vis? L-am g\u0103si pe acest Andrei contempl\u00e2nd la cele \u00eent\u0103mplate? Cel mai probabil i-ar oferi Universului un monolog. L-ar contura pe ultima pagin\u0103 al unui capitol ce urmeaz\u0103 a fi \u00eencheiat, \u00een care ar scrie a\u0219a:<\/p>\n

“Tr\u0103im \u00eentr-o lume abandonat\u0103 de mult\u0103 vreme de zei. De c\u00e2te ori s\u0103-i mai cer timpului s\u0103-mi ia totul? Timpule ia-mi totul \u0219i de data asta! P\u0103i ce crezi? C\u0103 vreau bun\u0103stare material\u0103, bani, lux, sau succes? Ia-mi-le pe toate \u0219i d\u0103-mi \u00een schimb o iubire pur\u0103 \u0219i adev\u0103rat\u0103. Las\u0103-m\u0103 s\u0103-mi \u00eempart nimicul cu o EA. S\u0103 nu avem nimic, dar s\u0103 ne avem unul pe cel\u0103lalt. S\u0103 construim singuri din acest nimic ceva mare pentru noi, dar pueril pentru cei materiali\u0219ti.”\u00a0<\/em><\/p>\n

Apoi pe peronul unei g\u0103ri, s-ar scutura, d\u00e2nd piept cu un nou \u00eenceput, c\u0103ci a\u0219a am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 trebuie s\u0103 se termine orice poveste: cu dou\u0103 z\u00e2mbete \u0219i-un happy-end!<\/p>\n

 <\/p>\n

Articol redactat pentru competi\u021bia Spring SuperBlog 2019<\/em><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“A\u0219 vrea s\u0103 fie a mea din nou!”, \u00eemi spun rev\u0103z\u00e2nd-o pe peronul sta\u021biei de metrou. Au trecut multe prim\u0103veri de c\u00e2nd ne-am spus “adio”, reg\u0103sind-o\u00a0dup\u0103 at\u00e2ta timp \u00een care nu ne-am spus mai nimic, \u00een care am \u00eengropat tot ce s-a \u00een\u00e2mplat \u00eentre noi \u0219i am dat uit\u0103rii tot ce ne-am spus. Acum totul pare desprins dintr-un alt roman, scris cu alt stilou, \u00een care cerneala a\u0219terne pe foaie un alt fir epic dar cu aceea\u0219i protagoni\u0219ti. Apare metroul, iar ea dispare, cu promisiunea unei revederi la un ceai. Mintea nu-mi poate da pace, devenind \u00eentr-o clipit\u0103, un psiholog b\u0103rbos ce-\u0219i rumeg\u0103 ar\u0103t\u0103torul pe pixul cu care-\u0219i noteaz\u0103 impresiile \u00een clipboard. De ce ne-am complica? De ce am r\u0103scoli trecutul? Cu ce ar fi diferit acum, fa\u021b\u0103 de atunci? Pentru c\u0103 am t\u00e2njit dup\u0103 ea \u00een tot acest timp. Pentru c\u0103 au r\u0103mas lucruri \u0219i sentimente nespuse. Dar ea are alte g\u00e2nduri \u0219i sentimente pentru altcineva. Sper\u0103, viseaz\u0103, sufer\u0103 pentru altcineva. \u00cen fa\u021ba lui m\u0103 simt \u00eenvins! Ajung acas\u0103 \u0219i recitesc conversa\u0163iile noastre, savuroase, incitante, aprinse p\u00e2n\u0103 aproape de implozie. \u00cemi aduc aminte cum st\u0103team aproape spate-n spate, tast\u00e2nd gr\u0103bi\u0163i, \u015fov\u0103ind \u00een punctele-cheie ale discu\u0163iei, anticip\u00e2ndu-ne mi\u015fc\u0103rile ca pe … <\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ngg_post_thumbnail":0,"footnotes":""},"categories":[1093],"tags":[167,1122,1094,1096],"class_list":["post-3547","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-scrieri","tag-dragoste","tag-poveste","tag-scrieri","tag-superblog"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3547","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3547"}],"version-history":[{"count":8,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3547\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3558,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3547\/revisions\/3558"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3547"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3547"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/andreineagu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3547"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}