De mic am crescut cu muzica pusă la pick-up și parcă îmi aduc și acum aminte momentele alea frumoase din preajma sărbătorilor de iarnă cănd la bunici fiind se scotea din infinita colecție de vinyluri, albumul lui Hrușcă. Așa am crescut, așa m-am obișnuit, iar acum am impresia că parcă sărbătorile de iarnă nu sunt complete fără ceva colinde autentice românești. Fie că vorbim de Hrușcă, Bănică sau alții.

Adevărul este că Hrușcă a setat un standard pe care nimeni nu i-l poate lua vreodată (cel puțin cât va trăi). Să scoți un album de Crăciun și să trăiești din el o viață întreagă e un lucru mare. Colindele nu-s ale lui. El doar le-a cântat în maniera lui și a făcut-o atât de bine încât nu mai are nevoie de altceva. Nu mai are nevoie să cânte alte piese. Eu nu l-am mai auzit pe Hrușcă să cânte altceva în afară de colinde. Creierul lui nu mai știe nicio altă piesă care nu conține ler, prunc, cer și pământ, Hristos șamd. Când vine Crăciunul, Hrușcă își scoate chitara de la naftalină și purcede spre România, unde face câteva concerte “extraordinare” cu casa închisă, după care se întoarce în America unde cu siguranță o duce foarte bine. Ăsta da patriot!

Lăsând răutățile la o parte, Hrușcă a reușit ca în fiecare an să completeze atmosfera de Crăciun cu cântecele sale. Mie-mi place! Și de ce să nu recunosc? Îl voi asculta în timp ce împodobesc bradul! Mmmm.. ce frumos miroase a brad și a portocale!