Ieri am fost printre oameni frumoși, iubitori de muzică, poezie și artă. Poeziile au fost puțin mai altfel. Mai altfel decât am fost obișnuit pe băncile școlii, mai explicite și plină de “carne” decât ar fi putut concepe clasicii noștrii poeți, mai sensibile și pline de decor. Dincolo de cuvinte, de simpla catalogare prin cuvântul “poezie” cred că se ascunde o poveste. Dincolo de versuri există o trăire, o încărcătură emoțională pe care am simțit-o la toți cei care au recitat în această seară pe scenă. Și a fost un mare păcat căci pentru bloggeri ăștia “mainstream” nici în lungul nasului nu le-a păsat de eveniment, nu au venit, nu au promovat și parcă nu ar fi vrut să vadă că există și așa ceva. Probabil pentru faptul că le este cumva peste facultățile lor mentale să digere o astfel de exprimare. Am fost practic “aruncat” într-o atmosferă foarte pozitivă care nu a făcut altceva decât să mă impulsioneze în a fi EU. Și-am cântat, și ne-am simțit bine. Publicul a răspuns pozitiv la scurtele mele momente muzicale. Au aplaudat și au cântat alături de mine. Am avut pentru un moment senzația aia de a fi spontan, de a improviza. Simțeam imboldul ăsta și alături de Florin, care m-a acompaniat la chitară, am reușit să scot un moment, zic eu, foarte reușit.