Ce-am patit eu probabil ( de fapt sunt sigur ) au patit-o multi romani ieri. Problema e ca intr-o tara ca Romania orice se poate intampla. Daca cineva te fura nimanui nu-i va pasa. Daca cineva este ranit la pamant nimeni nu va acorda un ajutor. Adica s-a gasit ieri un om al strazii la pamant langa serviciul de ambulanta. Atunci la ce seriozitate si societate ca-n “American Dream” sa ne asteptam ?

Ieri in Gara de Nord a fost prapad. Cozi interminabile de cam 7 metri, aglomeratie de nu aveai ce aer sa respiri si nici macar un fast-food in care sa stai ca omu la caldura sa iti ineci amarul. McDonalds, KFC sau SpringTime erau toate full. Erau atat de full incat oameni stateau pe balustrade, pe marginea surporturilor de ghivece sau la mese la comun ca altii. Tabela de marcaj arata trenuri anulate, trenuri intarziate si bineinteles erori. La un moment dat indica ca trenul meu pleaca de la linia 15 cand in realitate nu exista linia 15. Asa ca am asteptat. In frig, in aglomeratie si intr-un infern care m-a obosit. Am prins un loc prin Mc unde am servit ceva junk food cald si am baut o bere. Simteam doar ca vreau sa ajung acasa, sa fac un dus cald si sa dorm. Si in marea acea de lume si in batjocura celor de la CFR simteam ca acest lucru nu se va intampla prea curand. Din cand in cand mai ieseam afara ca sa ma uit la Tabela cu plecari insa ca sa ajung pana acolo trebuia sa strabat toata aglomeratia. Cu greu ajungeam. Lume nervoasa, irascibila prinsa la mijloc in aglomeratie. Lumea tipa, injura, scuipa, te impingea. Nu se mai tineau cont de cei 7 ani de acasa. Si sa ma scuze bunul Dumnezeu insa cand o femeie mai in varsta ca mama vine si te impinge si te da dracului si te baga-n p**a ei la ce civilizatie si buna-crestere sa te mai astepti ? Lumea era atat de tensionata incat s-a luat la bataie sau altii mergeau la cacealma strigand “Am porcinaaaaaaaaaaaaaaaa !”. In regula ! Dupa 6 ore de asteptat s-a aratat si trenul meu. M-am urcat in el cu un gust amar, gandind la o zi pierduta din viata mea. O zi pierduta din cauza unei societati delasatoare care nu stie sa faca fata unei situatii de criza. Sau nu vor sa faca fata. Bineinteles niciun controlor n-a avut curaj sa mai ceara biletele la control. Atat le trebuia ! Am ajuns foarte obosit si oarecum socat de acea zi pentru ca niciodata nu am trait pe pielea mea asa ceva. Daca as fi avut alternativa as fi plecat cu o masina insa autostrada era blocata. Sa-mi amintiti si mie cand voi avea voie sa merg cu elicopteru acasa ca poate atunci voi fi la x metri inaltime de societatea asta de rahat ajungand in cateva minute acasa fara griji…