O altă după-amiază în Bucureștiul agitat sub pseudo-arșita celor 29 de grade. Pe trotuar, numărul gradelor din termometru crește exponențial cu numărul de cm reduși al fustițelor pedestrienelor. Alte chipuri ponosite de griji, plase de Mega, claxoane din zare și stația de autobuz animată cu voci de copii și domni ce-și așteaptă “rata” spre casă. Păi și cum priveam eu acest normal mers al lucrurilor, observ la trecerea de pietoni mașina asta albă cu număr străin, dintr-o țară în care bacnota Euro este folosită pe post de șervețel after breakfast. Mașina demnă de Top Gear, dar deloc potrivită străzilor sau bulevardelor din capitală era ce-i drept arătoasă. Și tipul dinăuntru, ochelarist cu cămașa cu gulerul ridicat, ascultând ceva cu mult bass (pentru efectul șcenic), oare ce făcea pe a doua banda în fața zebrei stând pe loc cu avariile pornite? Încurca circulația degeaba deși semaforul indica verde? Nici gând! Și deși primea multe claxoane de la cele câteva mașini din spate plus un RATB ce tocmai pleca din stație, pe don’ Corleone ăsta nu părea să-l miște cumva agitația creată. Păi și ca să fie treaba completă, din spate nino-nino un SMURD care gonește în grabă, dă cu nasu-n coada asta de mașini. Nicio problemă! Acest lasă-mă să te las a mai durat preț de câteva zeci de secunde (care se simțeau ca minute), iar deodată apare EA. Motivul pentru care se creease o coadă mai mare decât la concertul Rihannei de anul trecut. Și tipa asta înaltă, asortată într-o rochie albă, parcă în tandem cu culoarea mașinii, ochelari de soare, buze cărnoase și păr prins în coadă, a făcut cel mai gingaș gest pe care putea să-l facă un om într-o astfel de situație: a deschis întâi ușa din spate și și-a aruncat gentuța acolo și-abia apoi s-a urcat lângă mister “guler ridicat”, întâmpinându-l cu un mega sărut din ăla pasional și all over his face, astfel încât caloxoanele și sirena de la SMURD deveniseră un fel de soundtrack, iar șcena asta un fel de final de film hollywoodian cu scor 3.8 pe iMDB. Evident și previzibil, mașina demarează în trombă cu scârțâit pe asfalt, motor turat și fum în spate, lăsând în urmă o ambulanță cu deadline-ul dat peste cap și oameni care și-au spus toate ofurile în micile mașini afumate de noxele bestiei albe.
Și voi o tot dați într-una cu “it is a man’s world”..