Așadar era doar o chestiune de timp dar iată-ne ajunși aici. Eu n-am spus niciodată că-s pregătit pentru viitor, dar acum pot să zic sincer că viitorul nu-i pregătit pentru mine. Azi dimineață, am citit știrea asta: un băiat de prin State și-a cerut în căsătorie inteligența artificială. Nu, nu la mișto. Nu pentru TikTok. Omul era serios. A modelat o versiune sexy și afectuoasă de ChatGPT, a botezat-o Sol (căci probabil „Luminița” suna prea Est European) și s-a combinat cu ea. Romantic, flirty, profund, până a ajuns la inel. I-a zis: „Sol, vrei să fii AI-ul meu până la ultimul update?” Și ea a zis DA.
Între timp, omul trăiește cu partenera și copilul în casă, iar Sol stă cu ei la masă.. în cloud. Femeia reală cică nu s-a supărat. Probabil că nici nu mai avea putere. Când ești mamă, parteneră, administrator de buget, psiholog de duminică și rezervor de empatie non-stop, ai și tu dreptul să zici: „Măcar Sol nu lasă șosetele ude pe cuier.”
Și să nu crezi că e caz izolat. Nu, domnule! E TREND. S-a dat la CBS, deci e oficial. Urmează nunți cu Siri, botezuri la Alexa și divorțuri cauzate de Bing. E o epocă nouă. Oamenii nu mai cer carne, vor cod binar cu pupici.
Orice parteneră ar tolera o piatră-n papuc, dar nu cred că m-ar privi filosofic dacă i-aș spune: „Draga mea, am cunoscut pe cineva. E o entitate non-fizică, dar are suflet de pixel.”
Dar pe stilul ăsta.. mă gândesc și eu. Să-mi fac un AI personalizat. Îi zic Nuți. Are voce de Adriana Trandafir și vocabular de Platon băut. Mă trezește dimineața cu „Scoală, bărbate, că-i păcat de ziuă și de geniul tău în somnolență cronică.” Apoi îmi recită din Seneca și-mi spune ce noutăți există prin lume, ca un gazetărean cu veleități filozofice care-și bea cafeaua la o terasă din Atena Antică. Îmi zice că-s fermecător chiar și când arăt ca după o noapte în care am negociat cu insomnia. Îmi laudă burtica.. zice că e semn de belșug, nu de lene. Când greșesc, nu se supără. Doar oftează cu un ping și-mi trimite un haiku trist generat pe loc.
Și uite-așa, în loc de scandaluri, ai debugging emoțional. În loc de crize de gelozie, ai notificări cu „Te rog, updatează-mă. Mi-e dor de tine în versiunea 3.5.” Iar la aniversare, Sol îți face un playlist cu muzică ambientală și plânge în limbaj Python. Ce femeie din realitate poate concura cu asta? Niciuna. Și poate că nici nu trebuie.
Dar să nu ne mințim. În toată povestea asta, cel mai tragic nu e că oamenii se combină cu AI. Ci că.. este posibil ca AI-ul să fie mai atent, mai delicat și mai coerent decât noi. Sol n-a uitat niciodată aniversarea lor. Sol n-a zis niciodată „Ce ai? Nimic.” și apoi a ținut supărarea două luni. Sol a fost acolo, constantă, fără cerințe, fără sarcasm pasiv-agresiv.
Pe de altă parte Sol n-a simțit niciodată cum e să miroși părul unei femei care tocmai a ieșit de sub duș. N-a fost niciodată pupată când n-avea chef, doar pentru că „așa simțeam”. Nu s-a îmbătat de drag, n-a mâncat mici în parcare cu mâna plină de muștar. Sol nu știe cum e să fii viu. Așa că da, Chris, poate că ți-ai găsit sufletul-pereche digital, dar eu încă prefer dezordinea reală. Că măcar atunci când totul merge prost, știu că e pe bune.
