Pentru cei cu nostalgii spre muzici contemporane, recomand mersul cu tramvaiul. Având drum în oraș, iau 23-ul cu destinația Piața Unirii, unde găsesc un tânăr slăbănog, cu vreo trei-patru tulei pe față (semn că e spân dar și-ar fi dorit nițică barbă), ținând în mână o chitară parcă ansamblată din bucăți, dovadă făcând cordarul lipit cu scoci negru și corzile înnodate la capete precum șireturile pe teneși. Un adevărat maestru al acrobațiilor, deoarece tramvaiul se tot ondula ba stânga, ba …