De câteva luni am început să compun lucruri noi. Scriu, rescriu, dau cu delete, apoi mă uit la versuri, reascult pasaje din compoziție. Mi-am luat laptopul drept instrument, și-am început să „simt” muzica. Totul a pornit dintr-un loc sincer. Știi vorba aia: “scrie ce simți, și dacă simți bine, poate simt și alții.” Și-am scris. Și mi-a plăcut ce-a ieșit. Piesa mea e acolo, vie, cu suflet, cu tot cu versul acela care îmi pare că o să răstoarne Tik-Tok-ul …
Blog Posts
Plimbându-mă astăzi prin oraș, m-a lovit o amintire de pe vremea când eram june proaspăt ieșit din cuibul părintesc. Aflându-mă în acele zile de început în metropolă, consideram că toate orașele mari aveau o Piață Centrală. Așa că, ce-am zis? Unde scrie “Unirii”, acolo trebuie să fie centrul. Simplu. Curat. Geometrie sufletească. O naivitate care, retrospectiv, mi se pare aproape drăgălașă. Piața Unirii, acest fel de Madison Square dâmbovițean, are totuși o istorie interesantă, dacă scormonești puțin sub praful …
Când m-am mutat aici, în cartier, aveam vedere spre un parc liniștit cu multă verdeață, băncuțe și umbră. Era un parc tăcut, cu iz de jurnal de seară și aer de tablou uitat. Apoi, într-o bună zi (pardon, într-o „viziune urbanistică integrată”) a venit borduriada de sector și-a ras tot ce era acolo. În locul bătrânilor plopi, au apărut niște structuri polimere multicolore care scârțâie în unison cu ușița de intrare în parc. Desigur, aici vorbesc despre leagăne, tobogane …
Am poposit acum ceva vreme la Capșa (acel teritoriu sacru al dulciurilor cu blazon care îți oferă iluzia că ești personaj într-un roman interbelic) și mă așez la o masă retrasă dorind să comand un profiterol. Un clasic deja, pe care îl recomand cu căldură. La două mese mai încolo, o doamnă în etate, cu pălărie de parcă tocmai venise de la o paradă imperială a păsărilor migratoare, își dă în spectacol indignarea. Un soi de Karen balcanică, dar cu …
Pe 22 iunie 2025, în cadrul emisiunii Jurnal Cultural difuzate de TVR Cultural, a fost prezentat proiectul „București neoromânesc”, o carte care depășește forma tiparului și devine un gest de memorie urbană. Am vorbit despre felul în care arhitectura, literatura și fotografia se împletesc într-o pledoarie emoțională pentru un stil arhitectural adesea uitat: neoromânescul. Cartea, apărută la Editura Vremea, este rezultatul a ani de documentare, explorare și atașament față de București. Ea vine însoțită de un instrument digital interactiv, care …
Așadar era doar o chestiune de timp dar iată-ne ajunși aici. Eu n-am spus niciodată că-s pregătit pentru viitor, dar acum pot să zic sincer că viitorul nu-i pregătit pentru mine. Azi dimineață, am citit știrea asta: un băiat de prin State și-a cerut în căsătorie inteligența artificială. Nu, nu la mișto. Nu pentru TikTok. Omul era serios. A modelat o versiune sexy și afectuoasă de ChatGPT, a botezat-o Sol (căci probabil „Luminița” suna prea Est European) și s-a combinat …
Azi mi-am văzut pentru prima oară cartea pe un raft din Cărturești. A fost un moment neașteptat de puternic. Cândva visam să-mi văd numele pe discuri, în magazine de muzică. N-a fost să fie. Cel puțin, nu încă. Dar uite că o altă parte din mine a ajuns totuși în format fizic, într-un spațiu public, între coperți tipărite. „București Neoromânesc” e un proiect personal, muncit cu răbdare și atașament. Îmi pasă de ce e înăuntru. Și da, sunt mândru. Mulțumesc …
Ne place să rostim cu emfază, aproape ca pe o incantație motivațională: vârsta este doar un număr. Tocmai ce am auzit asta mai devreme la radio. O mantră reciclabilă, scoasă din raftul cu încurajări universale, bună de postat pe Instagram, lângă o poză în costum de baie, cu filtrul “tinerețe fără bătrânețe” aplicat temeinic. Dar ia spune-i asta unui bătrân care a muncit 42 de ani și primește azi o pensie cât prețul unei perechi de adidași cu “brand” faimos. …
Atmosfera de la Bookfest, într-un singur cuvânt? Emoție. Lansarea primei mele cărți, „București Neoromânesc”, a fost o combinație de oameni faini și povești arhitecturale care prind viață. Am spus pe scenă un lucru care mi se pare esențial: „Sper ca această carte să nu fie doar un obiect frumos, ci o invitație să privim orașul altfel. Cu mai multă răbdare. Cu mai multă lumină.” Le mulțumesc din suflet doamnei Silvia Colfescu, o prezență atât de importantă …
Sincer, nu credeam că o să mă mai uit vreodată cu jind la o cameră compactă. Am deja un Canon R6, o unealtă excelentă care mi-a fost alături în documentarea foto pentru cartea pe care urmează să o lansez. Și mai am și iPhone-ul, care este un companion constant, mereu în buzunar, mereu gata de pozat. Așa că atunci când am dat peste Canon PowerShot V1, mi s-a părut un pachet foarte interesant în ceva atât de compact (chiar dacă …