Aseară când apusul își pregătea spectacolul de culori și senzații, am ieșit “până la Mega” să-mi potolesc setea de carbogazoase. De pe coridor, zăresc o tipă stând pe scările care servesc intrarea în bloc. Brunețică cu părul prins în coadă, într-o bluziță bleu de bumbac cu volane, un timbru vocal ce denotă studii superioare, iar țigara în mâna la care nu aveam vizibilitate, fiind încă în spatele ei. Cu mișcări diafane din încheitura măinii și telefonul pus în poală peste uber-portofelul lunguieț pe care scria emblematic MK, brunețica din poveste intrase într-o discuție aprinsă cu colega ei de brichetă și tutun, despre Excel și corporații. Dacă mă opream pentru două secunde, aflam cu siguranță totul despre organigrama companiei. Acum în sinea mea, îmi formasem zic eu, o impresie destul de bună despre vecina cu afinități înspre intelectual, nelăsând să se simtă lipsa unei atitudini de femeie independentă cu topping de “je ne sais quoi”.
Păi și mă LOVEȘTE fraților! Mă lovește grav imaginea asta pe care urmează să v-o descriu, încât am uitat și de Excel și de mișcări diafane și de mama ei de femeie independentă. Așadar în timp ce cobor treptele, întorc capul instinctiv înspre ea și zăresc ditamai papuceii cu blăniță roz.
Am tot stat să mă gândesc la treaba asta și cred că am două teorii destul de valabile: fie tipa nu a înțeles conceptul de antiteză în liceu, fie erau papuceii cu care a ieșit în grabă să ducă gunoiul, ulterior întâlnindu-se cu prietena asta așa întâmplator pe principiul “hai fată la o țigară”. Oricare din variante ar fi, blănița la gagici, nu este deloc sexy pe nicio parte a accesoriilor, darămite a corpului.