Astazi am vrut sa fiu prezent la deschiderea noului an scolar. Am fost in liceul prietenei mele si apoi in fostul meu liceu. Hmm.. chiar mi-e dor de liceu. Mi se pare ca facultatea n-are nicun pic de haz. Nu mai ai aceasi prieteni, aceiasi profesori calzi si sincer parca totul e schimbat cand ma uit inapoi. Ma uit la mine, la fostii colegi si ce vad ? Ca ne-am  maturizat, ne-am ingrasat, am devenit mai responsabili, cu mai multe griji pe cap si sincer chestia asa ma streseaza. As vrea sa mai fiu ca la liceu. Sa nu am griji, sa fiu acasa in dormitorul meu si in orasul meu si sa mai am parte macar o zi de viata de liceu. Sa dau lucrari si teze, dar sa nu mai aud de sesiune. Sa am un profesor normal care vine si ne preda o lectie, face o gluma si nu un robot care intra in sala de curs si incepe sa turuie si sa umple 4 table cu formule. Timpul trece si peste ceva timp ma voi trezi cu familie, copii si un servici stresant, muncind sa-mi platesc darile casei si impozitele la tot ceea ce se cuvine. Astazi insa m-a strafulgerat pentru o clipa gandul acela de melancolie. Am vazut o tona de copii, baieti si fete, cocalari si pitipoance, saraci sau bogati, fitosi sau timizi, tocilari sau golanasi. N-am vazut niciun pic de stres in privirile lor. N-am vazut niciun pic de ingrijorare pentru ziua de maine. Am vazut doar bucuria inocenta a vietii de liceu si sincer imi va fi dor desi nu credeam ca voi spune asta vreodata.