M-am gandit ca atunci cand vreau sa scriu despre ceva anume si nu stiu cum sa-mi botez insemnarea sa pun ipotetic un “Default title” – scurt si la obiect. Asta e o introducere in ceea ce vreau eu sa spun. Default mi se pare un cuvant care desi nu exprima nimic …in substratul lui exprima multe. Default este spre exemplu starea mea. O stare cauzata probabil intoarcerii si implicit mutarii la Bucuresti. Revin la ceea ce numesc rutina din viata de zi cu zi a unui student de provincie. Acum un an la o intrunire cu fostii colegi stateam si ascultam problemele existentiale ale unei vieti de student inca neinceputa. Am realizat ca de fapt si eu imi pun aceleasi probleme si deci sunt un student care-si traieste problemele specifice primei etape – Expozitiunea . Se pune intai problema: unde o sa stam ? La apartament, garsoniera, camin… poc ! Tocmai am atins un subiect sensibil : CAMINUL ! Dupa ce ca traim intr-o tara jegoasa cu oameni jegosi ( ma rog..nu toata lumea ) era de asteptat ca si caminele sa fie ..jegoase. Tocmai de aia se pun cateva intrebari ipotetice: Cu cine stau ? Am baie in camera ? Unde dorm: in patul de sus sau in cel de jos ? Sa ai norocu sa pici cu un oltean nespalat de 5 luni cu miros de micshunele din adidasii rebook cumparati din pensia alimentara de acum 3 ani ca nu mai ai nevoie de Ambipur in camera. Genul de persoana care vina cu sacul de rosii de la tara dar nu da la nimeni nimic, le pastreaza pentru “zile negre” si-ti mananca toata mancarea fara ca el sa manance ceva din a lui… Genul de persoana care bea, mananca si doarme sau mai detaliat se izoleaza in camera o saptamana cu o tona de tigari, chipsuri, cola si muuuult Counter Strike iar noaptea sforaie de capra tavanu`. Ce altceva mai poti spera? Lista poate continua insa as dori sa pastrez un gram de decenta. Acum trec anul II si am trecut prin ceva peripetii cand ma gandesc la viata de camin, colegi de camera si asa mai departe. A fost inceputul dar acum poate nu va mai fi la fel. Si acum sincer ..nu e chiar atat de exagerat si la urma urmei toti trecem peste asta …si e chiar cea mai frumoasa parte a vietii. Bucuresti …here i come !!!
