Eu vă spun din capul locului că nu mi-s vreun patriot sau ceva, însă nu pot să neg: avem o țară extraordinară din toate punctele de vedere! Adică nu e clar că și alte popoare au tânjit la ce e al nostru? Chiar de prin secolul al III-lea am fost invadați pe rând de goți, huni, gepizi, slavi, unguri, cumani sau tătari, iar traducând asta la vremurile de astăzi se pare că am dorit să păstrăm tradiția vremurilor de mult apuse. Mă uitam eu așa frumos la brandurile “made in RO” și sunt foarte puține spre deloc. Sau dacă există, sigur sunt cumpărate de vreun Schimdt ceva de prin occident. Mai ieri alaltăieri ronțăiam cu mândrie niște napolitane Joe de care știam că-s produse la Timișoara, dar mi-au stat în gât când mi-a sărit în ochi logo-ul Nestle de pe ambalaj. Acum dacă și la o pungă de napolitane de 3,5lei nu suntem în stare să deținem monopol de producție 100% româneasc, ce rost mai are să povestim despre industria de automobile, industria petrolieră, hypermarket-uri, mall-uri, branduri alimentare și felurite băuturi șamd.
Că suntem o țară de desfacere sau mai pe românește mall-ul Europei, în care tot Vestul își expune marfa, nu-i vreo mare surpriză, dar mândria aia de a avea ceva ce nu au alții sau de a produce ca nimeni altcineva, văd că nu există. Vorba aia: când merge românu’ să cumpere un produs (să spunem o chiuvetă) și vede că scrie “Made in RO”, strâmbă din nas. Dar când scrie “Wyprodukowane w Polsce” aka. Cersanit-ul polonezilor, parcă ți se induce o siguranță. O siguranță transformată într-un snobism pe care fabrica lu’ nea Mitică din Zalău nu ți-o poate induce. Când vom produce și noi măcar o hârtie igienică cu miros de zmeură, demnă de a arunca priviri de dispreț brandului Zewa, atunci vom ști că am făcut un pas în față.
Dar să știți că eu mi-s fericit așa! Mă simt ca un turist în propria-mi țară, iar când am poftă de-o ciocolată d-aia nemțească cu alune întregi cât unghia de la degetul mare, trag o fugă până la Lidl. Nu de alta, dar Poiana copilăriei mele, mi-au stricat-o băieții îndeajuns..