Cu toții avem momente în care ne simțim deprimați. Uneori, fără motiv.

Cu toții avem momente în care simțim că suntem vii, că zburăm, că visăm cu ochii deschiși. Cu toții suntem oameni, deci, simțim, iar asta se întâmplă în funcție de experiențele prin care trecem.

Îmi amintesc de un moment în care, adolescent fiind, am vrut să impresionez o fată și ”am gătit” clătite. Minunat! Blender-ul combina toate ingredientele, polonicul era pregătit să ia din amestecul minune, tigaia sfârâia cu mult prea mult ulei. Am aflat și eu atunci că nu prăjești clătitele precum cartofii. Așa că au ieșit mai degrabă precum gogoșile, dar nu era o problemă. Le-am uns oricum cu gem de casă și le-am pus în coșul de picnic. Am luat un vin și o pătură. Era perfect! Clătito-gogoșile erau reci și nu tocmai arătoase după ce au fost adăugate una peste alta în caserolă. 

Fata pe care încercam să o impresionez a gustat prima și am observat că s-a înroșit chiar și-n vârful nasului. Sigur e ”semn bun”, am gândit, așa că am mușcat romantic din clătito-gogoașa ei. Ce ușurare trebuie să fi fost pentru ea, căci imediat a dat drumul clătitei care a aterizat pe blugii mei. Reușisem totuși să gust, iar acum și nasul meu era roșu. Clătitele erau atât de sărate încât din acel moment nu am mai pus niciodată zahăr într-o prăjitură fără să gust înainte. Noroc cu vinul ăla! 

Experiența a fost un fiasco, dar la finalul zilei ne-am amuzat, căci nu a fost un capăt de lume, nici măcar pentru adolescenți, când știi că o să afle tot liceul, iar reputația ta va fi de ”romantic eșuat”. Dar mie nu mi s-a întâmplat asta, bineînțeles! Unui vecin! Unui vecin, ne-am înțeles?

Apropo, de atunci, mi-am dat seama că în bucătărie mă pricep mai bine să-mi creez experiențe cool. Spre exemplu, îmi place să-mi pregătesc ceaiul în ritmuri muzicale. Dacă nu mă crezi, vezi aici:

Astfel de momente sunt simpatice, dar nu toate experiențele negative sunt de acest fel. Nu din toate ai la final zâmbetul pe buze, dar din toate înveți ceva.

Anul trecut mi-am pierdut unul dintre cei mai importanți oameni pentru mine: bunica mea. Încă îmi mai apare în gând, la luni distanță. În moarte nu există nimic distractiv, dar nu aș putea spune că nu există nimic frumos. Ce ar putea fi frumos? Că ne amintește să-i prețuim pe cei dragi, căci timpul nu e nelimitat și e important să-l experimentăm cu oamenii care nu vor fi mereu acolo. Cât de ușor e să pierzi un om! Dar cât de liniștitor e să-ți amintești timpul petrecut cu el.

O sunam destul de des, dar acum nu pare suficient nici măcar atât. Dacă ar fi acum în viață, nu doar că aș vrea să vorbesc cu ea, dar mi-ar plăcea să facem orice împreună. O știu pe bunica, și la 80 de ani, s-ar fi bucurat să călătorim sau să mergem la teatru împreună. Absolut orice, doar să mai putem să facem asta. Iar ea m-ar fi întrebat:

• Drăguțule, care e furnizorul tău de experiențe, că prea mă plimbi!
• Bunico, nu-mi mai spune drăguțule! Și cum care? Experimenteaza.ro!

Apoi i-aș fi dat detalii despre site, ca să poată alege ea următoarea experiență. I-aș fi explicat categoriile: adrenalină, relaxare, experiențe dezvoltare personală etc.

Simt nostalgie acum, simt prezența ei, simt recunoștință pentru că am putut să scriu toate acestea, chiar și în cadrul competiției Spring SuperBlog 2020. Simt… asta e cel mai important. Să simțim și să ne bucurăm. Să simțim și să apreciem. Să ne fie dor! Dacă ne e dor, înseamnă că ne-a fost bine, înseamnă că am iubit!

Sursele fotografiilor: Experimenteaza.ro