Eh, asta-i bună! Iar s-au răzgândit cerurile ca în loc de soare, să ne bage în program un session cu ceva fulgi timizi, amestecați în lacrimi de nori. Trecand peste momentul poetic, totul ar fi fost perfect normal în prognoza lui Busu, însă nu mă pot obișnui deloc cu agitația creată în astfel de circumstanțe.
Ei și în drum spre activitățile zilei, decid să iau un tramvai căci vântul și fulgii nu par să fie în armonie cu starea mea de spirit.
Aici un domn vinde leocoplaste, un altul (călător de onoare cu plasa de Praktiker între picioare), își scoate o sticluță cu ceva “tare” de amorțit gerul, care parca îți intră-n sprâncene, iar undeva mai în față un tânăr de culoare vorbitor de furculicion, se așează pe scaun vorbind la handsfree a quelqu’un.
Și in sfârșit derulând câteva minute, apar controlorii în costumația ce poate fi ușor confundată cu a celor de la salubrizare, care simțind rost de Vest în conversația cetățeanului, îl acaparează cu întreaga atenție. Din discuție și gesturi nonverbale, străinul le arată controlorilor cardul cu calatoriile, alături de chitanța tiparită, încercând sa le explice că și-a plătit călătoria, dar nu știa ce și cum vis-a-vis de validat. Și totul în franceză.
– “Băi Costine! Ăsta ne ia la mișto. Ia zi bă: du iu speak english?”
– “Je ne comprends pas!”
– “Ia uite-l mă pe asta &&&*%###! (insert cuvinte vulgare de legătură). A venit din străinezuri și se dă rotund aici.”
– “Da, io zic să-l ardem. Hai, alle alle cu noi. Let’s go în m&&& mă&&& că nous avons o amendă pentru tine.”
Și in sfârșit, după alte câteva mici replici, gașca veselă coboară din tramvai, cu tot cu tânărul din poveste. N-ai cum să nu iubești Bucureștiul astăzi, așa cu toată umezeala din atmosferă, noxele aferente, cozile la taxe și probabil multe astfel de întâmplări precum cea relatată mai sus.
Eu mă întorc la repetiția pentru evenimentul de joi (la care vă aștept și pe voi), dar vă las cu un fragment care mi-a venit în minte, acum când ne etalăm umbrelele: “În orașu-n care plouă, de trei ori pe săptămână / Orășenii, pe trotuare / Merg ținându-se de mână”