Stăteam și mă gândeam cum se face că 98% din muzica pe care o ascult este din US, UK, Franța, America de Sud și orice alt loc în afară de România. De ce? Pentru că în România nu se mai face deloc o muzică cu feeling, o muzică frumoasă cu care să mă identific. Pentru că niciodată nu o să mă regăsesc în versurile noastre, rătăcit fiind printre beat-urile la 120bpm. Pentru că atunci când sunt fericit, trist, îndrăgostit sau melancolic nu îmi voi regăsi stările în muzica românească din păcate. Mereu mi-o voi găsi în progresiile din “afară”. Ei știu să facă muzică. Refuz să cred că noi nu putem. Nu știu cum reușesc alții dar mie personal mi se induce o stare când aud unele piese pop, R&B, soul sau orice altceva. De versuri nu mai vorbesc. Unii textieri din afară pot fi adevărații poeți ai secolului 21. Sper ca lucrurile să se schimbe cât de curând căci altfel vom rămâne același popor de manelari.