Azi mi-am văzut pentru prima oară cartea pe un raft din Cărturești. A fost un moment neașteptat de puternic.

Cândva visam să-mi văd numele pe discuri, în magazine de muzică. N-a fost să fie. Cel puțin, nu încă. Dar uite că o altă parte din mine a ajuns totuși în format fizic, într-un spațiu public, între coperți tipărite.

„București Neoromânesc” e un proiect personal, muncit cu răbdare și atașament. Îmi pasă de ce e înăuntru. Și da, sunt mândru.

Mulțumesc Editura Vremea. Și celor care-l vor răsfoi.