Și-am să vă povestesc pățania de astăzi. Știți cum noi ca nație (poate chiar ca simpli oameni), avem afinitatea înspre concursuri și avem o plăcere în a ne bucura la premii sau orice-i gratis?! Hai că știți povestea cu Caritas.

Ei bine, se face cum că în ultima lună, am adunat și câștigat 3 doze sub capacele de PEPSI. Le-am pus la păstrare și mi-am spus că m-oi duce eu într-o zi să le ridic. Astăzi zic: daca tot merg să îmi cumpăr d-ale gurii hai să ridic și micul premiu. Și ajung la Mega Image. Deja auzeam “Eye of the Tiger” rulând în mintea mea, imaginându-mă triumfător și mai bogat cu 7,5RON în premii. Așadar intru, întreb dacă este “centru de premiere”, “dar sigur , urmati-ma!”. La care tipul de la pază (caci el s-a oferit să mă ajute), zice: “Hehe.. Dar stai ca ai venit cam târziu. Acum jumătate de oră ne-a golit stocul, un domn care a venit cu 79 (șaptezecișinouă) de capace”. Mă uit la el, mă uit la raftul gol. Rămân fără cuvinte. Practic un om, a lăsat pe stoc 0 un Mega Image, adunând capace. Dar nici nu am apucat să mi-l imaginez cum stă și-și face cruci de “Dă Doamne să fie cu noroc!”, că mă lovește continuarea tipului de la pază: “Mai ieri-alaltăieri, a venit cu 105 capace. Am închis o casă, ca să vină colega (arată înspre bruneta care scana de zor produsele la Casa 2) să numărăm capacele și să le validăm amândoi. De unde le-o scoate nu știu!”