Plimbându-mă astăzi prin oraș, m-a lovit o amintire de pe vremea când eram june proaspăt ieșit din cuibul părintesc. Aflându-mă în acele zile de început în metropolă, consideram că toate orașele mari aveau o Piață Centrală. Așa că, ce-am zis? Unde scrie “Unirii”, acolo trebuie să fie centrul. Simplu. Curat. Geometrie sufletească. O naivitate care, retrospectiv, mi se pare aproape drăgălașă.   Piața Unirii, acest fel de Madison Square dâmbovițean, are totuși o istorie interesantă, dacă scormonești puțin sub praful …