Prima zi de școală este o zi pe care cu siguranță nu o voi uita. Printre multele gânduri pline de entuziasm, banca a doua de la mijloc, colegul cu adidași cu luminițe adus de mama lui până în clasă pentru ca el nu-și dorea așa ceva și teancul de manuale ce avea să fie parcurs, începeam să cunosc prin reperele specifice vârstei o altfel de responsabilitate. O îngrădire de natură socială pe care cei aproape 7 ani de viață nu-i percepea. Era altceva. Ceva nou. Ceva ce nu avea de a face cu jucării și Johnny Bravo după masa de prânz. Dar mi-a prins bine și mi-a plăcut.
Acum oare ce gândesc copiii în prima zi de școală? Este o corvadă, o bucurie sau doar un alt cadru de butonat smartphone-ul?