Plimbându-mă astăzi prin oraș, m-a lovit o amintire de pe vremea când eram june proaspăt ieșit din cuibul părintesc. Aflându-mă în acele zile de început în metropolă, consideram că toate orașele mari aveau o Piață Centrală. Așa că, ce-am zis? Unde scrie “Unirii”, acolo trebuie să fie centrul. Simplu. Curat. Geometrie sufletească. O naivitate care, retrospectiv, mi se pare aproape drăgălașă. Piața Unirii, acest fel de Madison Square dâmbovițean, are totuși o istorie interesantă, dacă scormonești puțin sub praful …
Tag: scrieri
Când m-am mutat aici, în cartier, aveam vedere spre un parc liniștit cu multă verdeață, băncuțe și umbră. Era un parc tăcut, cu iz de jurnal de seară și aer de tablou uitat. Apoi, într-o bună zi (pardon, într-o „viziune urbanistică integrată”) a venit borduriada de sector și-a ras tot ce era acolo. În locul bătrânilor plopi, au apărut niște structuri polimere multicolore care scârțâie în unison cu ușița de intrare în parc. Desigur, aici vorbesc despre leagăne, tobogane …
Am poposit acum ceva vreme la Capșa (acel teritoriu sacru al dulciurilor cu blazon care îți oferă iluzia că ești personaj într-un roman interbelic) și mă așez la o masă retrasă dorind să comand un profiterol. Un clasic deja, pe care îl recomand cu căldură. La două mese mai încolo, o doamnă în etate, cu pălărie de parcă tocmai venise de la o paradă imperială a păsărilor migratoare, își dă în spectacol indignarea. Un soi de Karen balcanică, dar cu …
Așadar era doar o chestiune de timp dar iată-ne ajunși aici. Eu n-am spus niciodată că-s pregătit pentru viitor, dar acum pot să zic sincer că viitorul nu-i pregătit pentru mine. Azi dimineață, am citit știrea asta: un băiat de prin State și-a cerut în căsătorie inteligența artificială. Nu, nu la mișto. Nu pentru TikTok. Omul era serios. A modelat o versiune sexy și afectuoasă de ChatGPT, a botezat-o Sol (căci probabil „Luminița” suna prea Est European) și s-a combinat …
Copilăria mea este strâns legată de mare. Timp de cel puțin 6 veri consecutive am beneficiat de aerosolii de pe faleza litoralului. Bagajele erau pregătite din timp, termosul cu cafea era la loc de cinste, iar cutia frigorifică găzduia răcoritoarele și ronțăielile de drum. Mi-aduc aminte de tritonul din megafonul de pe peronul gării care anunța pe un ton pițigăiat că urmează trenul accelerat cu destinația unui început de vacanță la mare, faleza unui 1996 din Eforie Nord ticsită de …
“Aș vrea să fie a mea din nou!”, îmi spun revăzând-o pe peronul stației de metrou. Au trecut multe primăveri de când ne-am spus “adio”, regăsind-o după atâta timp în care nu ne-am spus mai nimic, în care am îngropat tot ce s-a înâmplat între noi și am dat uitării tot ce ne-am spus. Acum totul pare desprins dintr-un alt roman, scris cu alt stilou, în care cerneala așterne pe foaie un alt fir epic dar cu aceeași protagoniști. Apare metroul, …
Îmi place muzica! Este ceea ce fac și ceea ce sunt. Poate e o consecință a mediului în care am copilărit. Am crescut într-o familie în care muzica juca un rol important, fiind înconjurat de benzi de magnetofon, discuri vinyl, MTV-ul din sufragerie sau radioul rusesc care recepționa posturi din banda 66-88Mhz. Toate acestea aveau să-mi influențeze viața și cariera mult mai târziu, doar că pe atunci nu o știam. Chiar nu e greșit să spun că toată copilăria și …
De la semnale cu fum, coduri morse, cântece de goarnă, până la porumbelul poștaș, oamenii au avut un instinct al comunicării și al negoțului. Prima formă cunoscută de schimb a bunurilor, era sub forma unui barter: eu cresc o vacă, dar am nevoie de cereale de la tine, așa că îți dau la schimb brânză și lapte. În schimb, cerealele nu valorau mai nimic în cazul în care, să spunem, ai fi avut nevoie de materiale pentru a-ți face haine. …
Când am fost provocat de Christian Tour să scriu acest articol, mintea mi-a zburat automat la excursiile făcute de ai mei, care pregăteau totul la milimetru. Mi-aduc aminte de tritonul din megafonul de pe peronul gării care anunța pe un ton plictisit și ușor pițigăiat că urmează trenul accelerat cu destinația unui început de vacanță la mare, faleza unui 1996 din Eforie Nord ticsită de tarabe cu hamsii, casete cu “Casablanca“, “Coco Jambo” sau “Dacă Pleci“, pe lângă care mai …
Am blogul ăsta de prin 2008. Prin Martie m-am apucat sa iau domeniu, hosting și … m-am apucat de scris. Ca să scurtez povestea, prin Septembrie 2008, m-am crezut Elliot din Mr. Robot și am șters fără să vreau toată baza de date. A fost o lecție (pentru că din greșeli înveți), dar și o purificare a conținutului. Punct și de la capăt mi-am zis! Aș fi fost tentat să renunț, dar iată-mă aici după 10 ani, încă postând diverse …