Acum ceva timp locuiam într-o zonă în care aveam vedere direct în curtea unui liceu cu rang de “colegiu național”. Am învățat atunci că anii mei de liceu au fost unii desprinși din epoca “Fred & Barney”, lipsiți fiind de gadgeturi smart și expresii sau gesturi demne de PornHub. Copilărie?! Adoleșcență?! Pfiu..Scuzați-mă pe mine! Adulți se cred toți cei care au demanduri de “10” în modelul de iPhone dar nu și în catalog.
Astăzi în schimb mi-am luat doctoratul în generația acestor Millennials, fiind prezent fără voia mea, la o discuție dintre 2 puștoaice și un tip. Toți aveau maxim 15 ani și 13 absențe. Luam deci parte la o discuție amicalo-filozofică însoțite de râsete haotice, pumni în umeri, cuvinte obșcene, discuții despre whiskey, țigări, sex și-un “morții ei de dirigă”, toate pe un ton ridicat.
Dar eu i-am înțeles! Ba chiar am emptizat cu ei. Păi când ai toată informația în palmă la câțiva amperi autonomie și muzică acompaniată de celebrele funduri mânjite în MOET, nu ar fi păcat să nu-ți spună colegii și ție “Bravo, ai stil!”?!