Anul acesta m-am apropiat mai mult de lucrurile care nu se grăbesc: detaliul, materia, urmele timpului. De artă și muzică trăite din interior, de clădiri vechi care încă spun povești, de un oraș citit la pas, nu din mașină. De o formă de atenție care nu caută spectacol, ci sens. 2025 a fost un an cu ajustări fine: conștientizări personale, de întâlniri care au schimbat direcții, de prieteni și oameni care au făcut loc unor experiențe noi. Câteva călătorii scurte, …
Category: Scrieri
Dimineață banală, trafic de București, nervii în formă maximă. În stația de autobuz fix acolo unde teoretic ar trebui să tragă autobuzul, tronează un taxi galben. În el, un domn trecut de 50, cu ochelari fumurii și cotul scos pe geam, într-o atitudine de DJ rezident la Radio Meltean FM. Telefonul lipit de bord, volumul la maximum: “Eazy-E – Eazy-Er Said than Dunn”. Bass-ul vibrează prin caroserie, parcă și bordura dansează discret. Tipul nu se clintește. Dă din cap ușor, …
Piața Alba Iulia: o axă trasată cu rigla în anii ’80, când centrul civic trebuia să arate că totul merge în linie dreaptă. În capăt, fix pe centru, pe coronamentul unui bloc, o reclamă la Albacher stă cocoțată de ani buni (cel puțin din 2009) și este vizibilă din depărtare încă de la Biblioteca Națională. Așa că aș propune să schimbăm numele zonei în Piața Albacher. În jurul ei? Alte reclame la cazino și jocuri de noroc. Bere + pariuri …
Poți să fii sincer într-o industrie care vrea doar hituri? Despre muzică, autenticitate și marketing
De câteva luni am început să compun lucruri noi. Scriu, rescriu, dau cu delete, apoi mă uit la versuri, reascult pasaje din compoziție. Mi-am luat laptopul drept instrument, și-am început să „simt” muzica. Totul a pornit dintr-un loc sincer. Știi vorba aia: “scrie ce simți, și dacă simți bine, poate simt și alții.” Și-am scris. Și mi-a plăcut ce-a ieșit. Piesa mea e acolo, vie, cu suflet, cu tot cu versul acela care îmi pare că o să răstoarne Tik-Tok-ul …
Plimbându-mă astăzi prin oraș, m-a lovit o amintire de pe vremea când eram june proaspăt ieșit din cuibul părintesc. Aflându-mă în acele zile de început în metropolă, consideram că toate orașele mari aveau o Piață Centrală. Așa că, ce-am zis? Unde scrie “Unirii”, acolo trebuie să fie centrul. Simplu. Curat. Geometrie sufletească. O naivitate care, retrospectiv, mi se pare aproape drăgălașă. Piața Unirii, acest fel de Madison Square dâmbovițean, are totuși o istorie interesantă, dacă scormonești puțin sub praful …
Am poposit acum ceva vreme la Capșa (acel teritoriu sacru al dulciurilor cu blazon care îți oferă iluzia că ești personaj într-un roman interbelic) și mă așez la o masă retrasă dorind să comand un profiterol. Un clasic deja, pe care îl recomand cu căldură. La două mese mai încolo, o doamnă în etate, cu pălărie de parcă tocmai venise de la o paradă imperială a păsărilor migratoare, își dă în spectacol indignarea. Un soi de Karen balcanică, dar cu …
Așadar era doar o chestiune de timp dar iată-ne ajunși aici. Eu n-am spus niciodată că-s pregătit pentru viitor, dar acum pot să zic sincer că viitorul nu-i pregătit pentru mine. Azi dimineață, am citit știrea asta: un băiat de prin State și-a cerut în căsătorie inteligența artificială. Nu, nu la mișto. Nu pentru TikTok. Omul era serios. A modelat o versiune sexy și afectuoasă de ChatGPT, a botezat-o Sol (căci probabil „Luminița” suna prea Est European) și s-a combinat …
Ne place să rostim cu emfază, aproape ca pe o incantație motivațională: vârsta este doar un număr. Tocmai ce am auzit asta mai devreme la radio. O mantră reciclabilă, scoasă din raftul cu încurajări universale, bună de postat pe Instagram, lângă o poză în costum de baie, cu filtrul “tinerețe fără bătrânețe” aplicat temeinic. Dar ia spune-i asta unui bătrân care a muncit 42 de ani și primește azi o pensie cât prețul unei perechi de adidași cu “brand” faimos. …
Mitul german este mitul conform căruia nemții sunt cei mai harnici și mai deștept popor de pe acest Pământ. Mitul a fost cultivat intens în țară noastră, accentuat fiind de dinastia regală de origine nemțească din fruntea țării noastre. Până să va spun de ce nu cred în mitul german, trebuie să vă spun cum am ajuns să scriu acest articol. Pe scurt de tot: am scris 2 articole la 2 colege (super) bloggerite (la Cătălina cea cu blogul de zâmbit și la …
48 de zile până la vară! Asta e ce mi-am amintit butonând televizorul. De fiecare dată, zilele ploioase mă îndeamnă să lenevesc, așa că, un pic mai devreme, m-am decis să dechid televizorul neatins de câteva luni. Cred că a fost o inspirație de moment căci pe burtiera emisiunii ce rula pentru prima dată în fața ochilor mei, stătea scris: ”Vacanță vară 2019”. ”Perfect!” mi-am spus în minte, căci de mult visam să-mi organizez un sejur 2019 perfect. În această …