Mitul german este mitul conform căruia nemții sunt cei mai harnici și mai deștept popor de pe acest Pământ. Mitul a fost cultivat intens în țară noastră, accentuat fiind de dinastia regală de origine nemțească din fruntea țării noastre. 

Până să va spun de ce nu cred în mitul german, trebuie să vă spun cum am ajuns să scriu acest articol. Pe scurt de tot: am scris 2 articole la 2 colege (super) bloggerite (la Cătălina cea cu blogul de zâmbit și la Grațiela, în fapt la primele 2 clasate din competiția Spring Super-Blog 2020) și am spus că mai scriu și la alți doritori, dar trebuie să mă provoace corespunzător. Cătălina Popa, prietena gazdei mele de astăzi, mi-a dat 5 sugestii. Am ales una dintre ele (rezultatul fiind articolul inspirat dintr-o melodie celebră a celor de la Paraziții), însă Andrei a insistat ca eu să aleg musai una dintre ultimele provocări. Deși titlul sugerează că aș fi ales-o pe ultima, de fapt, la pachet, le voi alege pe ultimele două.

Ultima dintre ele, subiectul principal, sună în felul următor: Cum ar arăta România dacă Hitler ar fi câștigat războiul, iar țară noastră ar fi făcut parte din Al treilea Reich. Mai puțînă corupție și mai multe autostrăzi?

Provocarea subsidiară, la care îmi doresc să răspund pe parcursul acestui articol, sună în felul următor: Cum ar fi România dacă ar fi o regiune din Ungaria?

De ce le voi trata împreună? Pentru că, plecând de la premisa inițială, voi presupune următoarele: dacă Germania ar fi învins în Al Doilea Război Mondial, Ardealul de Nord, conform Dictatului de la Viena, ar fi rămas în componentă Ungariei, în timp ce restul țării, cu Basarabia și Bucovina de Nord, ar fi rămas în componentă României și, de dragul exercițiului de imaginație, ar fi intrat ulterior în cadrul celui de-al treilea Reich. Lucru asupra căruia am dubii, căci din punctul meu de vedere, a fi sub influență germană, influență nu foarte mult diferită de influență rusească, sub care am fost 50 de ani, nu înseamnă automat pierderea complete a autonomiei.

Nu presupun, deci, că ar fi fost posibil să fim încorporate în Germania, să fim o provincie, un land german, landul Bavaria, landul Moldova, landul Oltenia, ci am fi rămas România, însă cu obligația de a urma linia politică, economică, socială și geopolitică a Germaniei.

Ca om care a mers în Germania, e drept, doar ca turist, pot spune că socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă. Pot spune că oricât de mult ar fi promovați nemții, la ei acasă nu este nicidecum raiul pe Pământ.

Am fost în Frankfurt, oraș deopotrivă turistic, comercial și economic. Acolo se află, dacă nu știți, sediul Băncii Centrale Europene. Și, nu știu cum să va explic, însă nu este deloc un oraș curat. N-o fi murder că Bucureștiul, dar nu este nici curățenia luna pe care o visează mulți iubitori de nemți.

Iar dacă e să discutăm despre oameni, aceștia nu sunt chiar oameni, ci roboți. Și, din ce mi-au zis diverse persoane care au fost acolo, educația aia mult trâmbițată a nemților este bazată, de fapt, pe corecție: sunt cele mai mari amenzi din Europa (la ei și la austrieci, tot nemți, zică-se) pentru scuipat pe jos și aruncat mucuri de țigară pe lângă coșurile de gunoi. Nu că nu s-ar practica asemenea sporturi, mucurile de țigară sunt omniprezente, doar că-s mai puține și-s aruncate cumva pe ascuns. Că deh, neamțul ăla educat și civilizat se ascunde de poliție exact că romanul.

Despre corupție numai de bine. Corupție e în Germania la fel de multă că-n România. Dacă nemții ar fi avut parte de legislația relaxată a României din anii 90, ar fi furat de zece ori mai mult. Ar fi furat nemțește. Nu precum cocalarii de români, să se bată pe burtă și să se laude c-au furat, ci ar fi făcut-o pe mutește, în mod profesionist. 

Neamțul, de fapt, aplică la perfecție proverbul românesc Hoțul neprins e negustor cinstit. Iar trecerea lor de la comunism la capitalism s-a făcut altfel dintr-un unic motiv: s-au unit cu o țară deja capitalistă, care avea pusă la punct întreagă legislație, care a trebuit doar s-o aplice și în cealaltă parte a Germaniei. Atât și nimic mai mult.

Eu va dau două exemple. Primul: scandalul emisiilor de carbon ale mașinilor Volskwagen. Din 2015 până-n 2019 firma germană (înființată, apropos, de Hitler) a primit amenzi succesive în cam toate colțurile lumii. Ultima, cel puțîn ultima de care am aflat eu, a fost luată în Australia. Al doilea este scandalul în care-i implicată cea mai mare banca germană. Da, nemții nu fură câte 1 milion sau 2, că românii de la Bancorex, ci dau tunuri de 20 de miliarde. Nemțește, cum ziceam.

Revenind la problema inițială, nazismul, că ideologie politică, nu este cu mult diferit de comunism. Este în esență o dictatură și că orice dictatură ea nu ar fi avut o viață foarte lungă. Comunismul a dăinuit 50 de ani, chiar și presupunând că nazismul ar fi rezistat aceeași perioada de timp, în secundă asta, în 2020, tot nu am fi avut Nazism.

Starea naturală a omului este libertatea, dacă nu e liber el va face cam orice ca să ajungă ori reajungă liber. Este starea naturală a omului ca individ, dar și a popoarelor, a omului în colectivitate.

Totuși, nazismul a fost o ideologie centrată pe război, o ideologie care ar fi făcut orice pentru ca pacea să nu existe. Spre deosebire de comunism, care în multe zone, cel puțîn la nivel de propagandă oficială, a eliberat și pacificat.

O altă diferență, la fel de fundamentală, între Nazism și comunism, strict ca ideologii politice, este că nazismul nu presupunea o economie centralizată. Nazismul era doar o ideologie politică și militară. Drept urmare, pot presupune că economic România ar fi dus-o mai bine, în măsură în care ea ar fi fost lăsată să se dezvolte. Căci orice imperiu, indiferent că vorbim de cel britanic, de cel român ori de Al treilea Reich (imperiu iluzoriu), dezvoltarea nu e cu mult diferită: periferia se dezvoltă mult mai greu față de centru, asta pentru că centrul nu are interesul să dezvolte prea mult periferia. Nu că în statele naționale, democratice, lucrurile ar sta cu mult diferit: în Italia încă se vorbește despre gravele discrepanțe dintre sud și nord.

Discuția legată de dezvoltare este identică în cazul Ungariei și al Transilvaniei de Nord. Mulți spun că Transilvania s-ar fi dezvoltat altfel dacă n-ar fi fost condusă de români, în special de mitici, de sudiști, de regățeni. Lucru care este doar parțial adevărat: da, multe chestii bune au fost făcute de stăpânirea habsburgică și austro-ungară (dualismul austro-ungar a început, oficial, la 1867), doar că populația transilvană era doar tolerată, fiind, românește vorbind, populație de mâna a doua sau chiar a treia. Neimportantă. Pe termen mediu și lung, Ungaria nu ar fi avut interesul să dezvolte foarte mult acest teritoriu. Că să fiu mai bine înțeles, va pun o întrebare: de ce credeți că ardelenii au fost atât de entuziaști de Unire în 1918? Din cauza propagandei românești absurde și mincinoase? Nu cumva pentru că nu erau mulțumiți de cum o duceau în granițele imperiului? De ce ar crede cineva că Transilvania ar duce-o mai bine în granițele Ungariei ori, mai rău, dacă și-ar declara independența?

Revenind la Nazism, adică trecând din nou în partea cealaltă, trebuie menționat un lucru important: în România nazismul a ajuns mai apropiat de formă să italiană, de fascism. Că să înțelegeți mai bine, legionarii de la noi, mari simpatizanți ai nazismului și fascismului, s-au promovat prin intermediul … preoțimii. Nazismul original, însă, era în esență ateu. 

Mi-e greu să-mi dau seama ce ar fi făcut naziștii cei învingători cu preoții legionari: i-ar fi tratat că pe ai lor, i-ar fi pus la conducere, sau i-ar închis și executat întocmai că dușmanii lor de moarte, comuniștii? Și-ar fi permis oare Germania nazistă să aibă că aliat (ori chiar în componentă) o țară aproape teocratică? Eu unul am mari dubii.

Doar că, vedeți voi, credință este cumva adânc înrădăcinată în români, căci după 50 de ani de persecuție comunistă, religia s-a întors parcă mai puternică. Acum trebuie să reziste unui val puternic de ateism, dar cumva rezistă, într-o formă sau alta. La fel cum, zic eu, ar fi rezistat și nazismului.

Drept urmare, nazismul, chiar și învingător în război, nu ar fi dăinuit mult, iar România În al treilea Reich nici atât. Situație asemănătoare, chiar dacă nu identică, legată de Transilvania în granițele Ungariei (mici, medii sau mari).

Că să răspund la întrebările inițiale, fie am eu imaginația prea săracă, fie sunt prea pesimist (deși de obicei sunt prea optimist), însă refuz să cred că România ar fi arătat cu mult diferită. Degeaba faci autostrăzi multe dacă ele sunt făcute de români. Degeaba obligi romanul să nu scuipe pe jos ori să nu arunce chiștoace de țigară pe oriunde, căci el va prinde un prilej să o facă pe ascuns. Unii cred că sunt apucături de pe vremea stăpânirii otomane, eu cred că, de fapt, așa suntem noi. Și alții au fost sub stăpânire otomană (Ungaria a fost pașalâc turcesc mai bine de 100 de ani) și nu le-au preluat apucăturile orientale. De fapt, nici românii nu le-au preluat. Ei le-au perfecționat, căci le aveau deja în ADN.

În plus, exact cum am zis, nu cred, sincer, că Ungaria ori Germania ar fi avut interesul să dezvolte prea mult aceste zone. Am avut dintotdeauna o așezare geografică foarte bună din punct de vedere militară, excelentă pentru turism și agricultură, dar am fost tot timpul la margine, la grainitele oricărui imperiu, drept urmare, oricât de dezvoltați am părea comparându-ne cu alte perioade, suntem în continuare marginasi. Suntem periferie, oricum am da-o. Și am fi fost periferie chiar și în Reich ori în granițele unei iluzorii Ungarii Mărite (medii sau mari, habar n-am). Asta, bineînțeles, dacă aceste construcții chiar ar fi rezistat foarte mult, lucru de care mă îndoiesc.

Emil Călinescu e numele meu și, la modul general, nu cred în mituri, în mitul german nici atât. Și nici măcar în #MeToo. Mulțumesc lui Andrei pentru găzduire și mulțumesc tuturor cititorilor pentru atenție. Asta, bineînțeles, pentru CINEMIL (-a) parcurs până la final ????