Am început aventura în Tragalgar Square și am făcut o oprire la National Gallery, un loc impresionant în care găsești tablourile tuturor conducătorilor și oamenilor care au contribuit la istoria țării. Într-o altă ramură a muzeului am admirat tablouri faimoase semnate Rembrandt, Van Gogh și alții. Din Convent Garden, am pornit la pas spre Leicester Square unde abundența de turiști depășește cu mult orice așteptare. N-ai cum să nu dai o tură prin M&M World, un loc dispus pe mai multe nivele și plin de jucării, culori, bomboane și mult diabet. Pe lângă toate astea, poți primi free samples și poți gusta din drajeurile expuse pe un perete uriaș. După porția de dulce, am ajuns în Piccadilly Circus, un alt loc animat și plin de istorie. Numele a apărut pentru prima dată în 1626 sub denumirea de Piccadilly Hall, numită după o casă aparținând lui Robert Baker, un croitor renumit pentru vânzarea de “piccadills” (un tip de guler larg de dantelă devenit popular în acea perioadă). Aici, nume grele se bat pentru un loc de pe panourile publicitare LED, companii precum Coca-Cola sau Samsung fiind prezente aici de peste 10 ani. Să vezi reclame cu Apple, Twitter sau Amazon te face să înțelegi că România nu este o țară atât de importantă pentru brand awarness la nivel înalt. După acest Time Square al Londrei, am pornit spre Westminster Abbey.

La tot pasul orașul este încărcat de culoare, mult verde, clădiri cu o arhitectură deosebită și celebrele taxiuri sau autobuzele supraetajate ori cabinele telefonice pe care le recunoști din filme sau fotografii. Pe Downing St accesul era deja blocat pentru vizitatori, din depărtare făcându-și apariția Big Ben-ul care este în continuare acoperit din cauza renovării. Nu-i nimic! Mai fac câteva fotografii și mergem mai departe!

Aici a fost momentul în care a început să plouă și mai tare, iar după câteva minute de adăpostit într-o cabină telefonică, am decis că trebuie să continui drumul. Era 15:15, iar Westminster Abbey își închisese porțile. Aparent aici totul se închide foarte repede așa că am luat un vaporaș spre Tower Bridge, pentru a prinde tot ce mai este deschis până în ora 18:00. Am ajuns la Tower Bridge. Podul este spectaculos, iar senzația de a te plimba pe sticlă în timp ce vezi mașinile care trec pe dedesubtul tău este formidabilă. La fel și vederea panoramică de la etajul 72 al celei mai înalte clădiri din vestul Europei, denumită The Shrad. Din păcate, vizibilitatea era destul de redusă din cauza vremii, dar chiar și așa, am reușit să mă bucur de priveliște și să trag câteva cadre. Era în jur de ora 17:30, totul era deja închis, ori urmau să închidă, așa că nu am reușit să punctez multe lucruri din itinerariu, dar m-am mulțumit să trec pe lângă ele, ori să fac câte o poză.

La final, am decis să fac o plimbare și să iau un quick snack prin City of London, pentru a simți puțin atmosfera acestui centru financiar. Deși tehnic vorbind, City of London poate fi considerat centrul Londrei, această zonă este o enclavă înconjurată de Londra. Aici ai impresia că ești într-un film, cu acțiunea filmată într-un oraș american, încărcat cu zgârie-norii moderni, care se înalță deasupra aleilor medievale. Restaurantele și barurile elegante se găsesc la tot pasul, ochii îți fug în sute de direcții și îți vine să fotografiezi fiecare colț, iar imensitatea care te înconjoară nu poate fi captată nici cu cel mai wide obiectiv. Spre finalul promenadei londoneze, am trecut și pe lângă catedrala St. Paul, un reper arhitectonic din secolul XVII, făcându-mi promisiunea de a reveni pentru a o vizita și pe dinăuntru, alături de celalte obiective nepunctate din itinerariul meu.

GALERIE FOTO:

Exceptând vremea nefavorabilă, Londra a fost o surpriză plăcută. Am simțit-o ca pe o altfel de experiență față de tot ce-am vizitat până acum și sunt de părere că trebuie să ajungi acolo ca să simți cu adevărat ce înseamnă să fii într-un oraș cu adevărat copleșitor.