De la semnale cu fum, coduri morse, cântece de goarnă, până la porumbelul poștaș, oamenii au avut un instinct al comunicării și al negoțului. Prima formă cunoscută de schimb a bunurilor, era sub forma unui barter: eu cresc o vacă, dar am nevoie de cereale de la tine, așa că îți dau la schimb brânză și lapte. În schimb, cerealele nu valorau mai nimic în cazul în care, să spunem, ai fi avut nevoie de materiale pentru a-ți face haine. Așa că, pentru a reprezenta o valoare concretă asupra unui bun sau serviciu, s-au inventat banii. Acest lucru a dat naștere unei noi ere și cel mai probabil, a dus la conturarea categoriilor sociale.

Cu timpul au fost inventate noi servicii, noi produse, care odată cu revoluția industrială de la finele anilor 1800, au început să se producă la scară largă, fapt care a dus la apariția publicității. Dar, pe măsură ce lumea a evoluat, a apărut și competiția. Companii diferite începeau să producă produse similare, pentru a răspunde acelorași nevoi sau probleme. Pentru a ieși în evidență, campaniile publicitare au fost nevoite să-și mute atenția de la “ce” la “de ce”. Fabricarea de povești din spatele bunurilor, dorința de a se conecta la un nivel emotional, a devenit un standard în anunțurile publicitare. De remarcat faptul că anunțurile publicitare se schimbă odată cu piața și societatea, stând martor la ceea ce se întâmplă în jur și rămânând o filă de jurnal despre nevoile, invențiile sau aspirațiile grupului căruia îi este adresat.

Ah! Am spus aspirații? Păi dacă stăm să analizăm în amănunt, publicitatea are capacitatea de a ne modela aspirațiile, uneori creând așteptări nesănătoase sau inaccesibile. Și dacă reclamele pline de emoție și culori (alese cu grijă pentru a-l stârni pe cumpărător) nu erau în deajuns, apare internetul care reinventează roata. Dintr-o dată poți cumpăra lucruri online, iar anunțurile publicitare îți pot fi servite special pentru tine, atunci când cauți acel produs/serviciu.

Revenind puțin la perioada de dinaintea internetului, în anii ’90, respiram aerul proaspăt al democrației, neștiind încă nimic despre capitalismul ce urma să-și pună amprenta peste tot. Când mă gândesc la toată perioada de dinainte, am impresia că mi-am trăit copilăria într-un univers paralel, în care anunțurile erau altfel distribuite. Erau ziare pline cu anunțuri de tot felul, unele încercând să concureze în mod direct cu mari branduri. Strămoșul Tinderului era și el prezent, luând forma anunțurilor matrimoniale, cu promisiunea unui happy end, doar că fără fotografie atașată, căci vorba aia: “sufletul contează”. Imobiliare, mașini sau vacanțe? Toate se găseau acolo, un important jucător pe piața anunțurilor fiind Anunțul.

Și dacă accesul la anumite produse se făcea mai greu, vânzătorul ți-l putea vinde cu un adaos impus de el. La fel și în cazul imobiliarelor sau al mașinilor. Dar odată cu apariția internetului, imaginea de ansamblu a devenit mai clară, prețurile bunurilor, imobilelor șamd, ajungând la un numitor comun, iar lumea fiind mai conectată la prezent.

Apropo de imobiliare! Chiar și într-o piață conectată la un numitor comun, există fluctuații în care prețul crește sau scade. Conform unui articol, prețul imobilelor va scade anul acesta cu 25%, ceea ce arată tocmai cât de conectate sunt piața, ofertele și anunțurile care dictează indirect fenomenul.

Încerc deci, după toată această trecere în revistă, să-mi imaginez o lume fără publicitate. Atât noi, cât și mari branduri pot apela la mica publicitate, iar dacă aceasta ar dispărea precum fumul în aer, ne-am întoarce la perioada de început, despre care am menționat mai sus, opțiunile fiind mult mai restrânse, limitate la grupuri mici oameni. Și în plin exercițiu de imaginație, știi ce văd? Filme la TV neîntrerupte din 20 în 20 de minute, orașe mai puțin colorate de reclame, branduri fără concurență, un internet fără spam și o piață fără un sistem de referință al prețului.

Mi-e greu totuși, să-mi imaginez o lume lipsită de acest instrument necesar. Lumea s-ar adapta din nou, ca într-un joc ciclic, de care nu te mai saturi. Nevoia de schimb, negoț și socializare există în ADN-ul ființei umane, iar o lume fără anunțuri publicitare, ar fi doar un scurt moment de pauză pentru creierul deja inundat de atâta senzațional printat, colorat și ambalat cu emoție, ce-ți spune tacit: CUMPĂRĂ-MĂ!

Și după toată această lipsă a tranzacțiilor, omul si-ar scutura haina de praf, pornind la drum și făcând ce știe el mai bine de 2000 de ani încoace, participând la acest ecosistem interesant, în care totul funcționează după un sistem piramidal.

Articol redactat pentru Spring SuperBlog 2019.